Am copilărit la poalele pădurii și am avut norocul și privilegiul să petrec foarte mult timp în aer liber, în mijlocul naturii. Am avut micul nostru grup de Cireșari temerari și cea mai mare bucurie a noastră era să mergem la pădure, să contruim căsuțe în cei mai frumoși stejari și să prăjim cartofii în untură, pe disc. De aceea, oricât de mult aș iubi marea, muntele va rămâne prima mea dragoste, iar chemarea lui este imposibil de tăgăduit, este un legământ sacru care va dăinui de-a pururi. În copilărie am experimentat diverse forme de cazare în natură, de la cort la cabană cu toate utilitățile, însă, de curând, am fost fermecată de frumusețea glampingului – o unitate de cazare care arată ca un cort, dar care dispune de avantajele și confortul unei cabane.
Așadar am poposit la Applegates Glamping, un colțișor de Rai, care dispune de două astfel de căsuțe: ”The Shepeherd’s Hut” și ”The Yurt” – acesta fiind o alegere mult mai potrivită pentru doritorii de intimitate, întrucât se află în mijlocul unei mici păduri private. Iurta mă duce cu gândul la deșert, la îndepărtatele ținuturi mongoleze, întrucât cabana este construită pe un schelet de lemn circular, foarte bine izolat, care culminează cu un acoperiș see through. În jurul meu, însă, vegetația e abundentă și ploaia de primăvară, creionează mai degrabă spectacolul peisajului de la tropice, sentiment întărit și de poziționarea dușului și a căzii de baie – în aer liber, în mijlocul pădurii. Toaleta ecologică amintește însă de casa de la țară, cu facilitățile în fundul curții și astfel, ai senzația că ești în mai multe locuri deodată. Simțurile se ascut în natură, iar stropii de ploaie care se strecoară printre crengile copacilor și cad pe acoperiș se aud ca un ropot de copite, în timp ce trosnetul vreascurilor și zvăpăiala flăcărilor încălzesc încet și sângele și sufletul, iar nările trag adânc în piept mirosul de fum.
Aceasta este bucuria traiului simplu și liniștit, a conștientizării de sine, a ascultării propriilor gânduri, a face lucrurile pe îndelete, tihnit. Nimic nu se compară cu trezirea simțurilor pe cea mai frumoasă muzică, corul zecilor de păsări care te alintă în graiul lor, cel mai frumos spectacol, fără bani, fără loc și fără bilet, din minunăția ființei lor, cu drag, pentru dezmierdarea sufletului nostru. Sunt extrem de recunoscătoare pentru această bogăție și frumusețe și voi păși mereu cu sfială, ocrotind cu sfințenie natura, așa cum și ea m-a ocrotit și m-a dezmierdat de nenumărate ori.
