Întâmplarea a făcut ca în urmă cu cinci ani să ajung din nou în Grecia, într-un sătuc numit Kardamena, pe insula Kos, locul de baștină al părintelui medicinei, Hippocrate. M-am îndrăgostit de Grecia atunci când am văzut-o pentru întâia oară și n-am putut decât să o îndrăgesc mai mult atunci cand m-am intors.
Camera în care am locuit, mobilată sumar, într-un stil vechi, lipsa televizorului, a calculatorului și a altor obiecte electronice de care în mod normal nu mă despart, depărtarea de orașul zgomotos și suprapopulat m-au determinat să trăiesc un alt stil de viață care pentru mine a însemnat mai puțin stres, mai puține griji și mai mult surâs pe buze. Am regăsit această simplitate și în viața oamenilor insulari, care deși se confruntă cu problemele zilnice, își găsesc timp și pentru suflet. Cei din partea locului, majoritatea pescari își trag sufletul savurând o ceașcă de cafea sau își descrețesc frunțile pe muzică grecească.
Nu există litoral mai frumos în Europa decât cel grecesc. Aici se regăsesc deopotrivă muntele și marea, care se îmbină armonios ca într-un cântec de dragoste. Kardamena este un loc unde tradițiile s-au împletit cu aportul de modernism adus cu ei de tinerii turiști, obișnuiți ai locului. Cu toate acestea, se păstrează căsuțele albe cu ferestre albastre și renumitele terase, loc numai bun de savurat cafeaua sau de relaxare, seara după o zi de muncă, ghivecele de lut cu flori atât de frumos colorate, străduțele înguste și nu în ultimul rând minunatele mâncăruri tradiționale cu pește, souvlaki, gyros, tzatziki, musaca și altele.
Mai mult decât orice însă, Kardamena este locul de întâlnire al tinerilor dornici de distracție, pentru că atmosfera cluburilor și viața de noapte sunt greu de uitat, odată ce au fost trăite. Status Club, Starlight, Downtown, Mad Club, Sarai și alte locuri de distracție fac din Kardamena locul preferat al petrecăreților.
Dacă viața de noapte te obosește prea mult și ai chef de vizitat împrejurimile, Kardamena îți oferă spre delectare un sit arheologic, care reprezintă ruinele unui templu închinat zeului Appolo. Însă, adevărata atracție turistică, prin monumentele sale, o constituie orașul Kos. Aici am început prin a vizita castelul al cărui unic locuitor acum este o broscuță țestoasă și am continuat cu portul, Palm Street, copacul lui Hippocrate, loc în care se spune că se întîlnea cu studenții săi, Muzeul care adăpostește busturi și reprezentări de diferite mărimi ale zeităților antice sau ale unor bravi conducători precum Alexandru cel Mare sau Împăratul Traian. Am admirat de asemenea urmele civilizației romane care și-au lăsat amprenta pe aceste tărâmuri grecești. Mă refer aici la Casa Romana, Ancient Agora sau teatrul vechi. Construit în secolul 2 AD, cu o capacitate de 750 de locuri, acest teatru găzduia ședințele senatului, dar și concursuri muzicale, când poeți și muzicieni din Grecia și Asia se întâlneau aici în cadrul festivalului The Great Asklepieia. Din păcate cutremurul devastator din 23 aprilie 1933, cu o magnitudine de 6,6 grade pe scara Richter a distrus aproape complet acest teatru și orașul, fiind refăcute ulterior.
Cel mai impresionant poate, chiar la ieșirea din oraș este Asklepeio, unul dintre cele mai mari centre de sănătate (între primele trei) ale lumii antice grecești și romane. Lucrările spitalului care a fost construit pe trei nivele, au început undeva în jurul secolelor 5–4 Î.Hr. Primul nivel a fost destinat tratării cu băi și ape termale ale vizitatorilor, în timp ce terasa de mijloc pare să fi fost cea mai importantă de-a lungul timpului întrucât aici s-a construit un templu închinat zeului Asklepios pe altarul căruia se aduceau sacrificii.
Alte puncte de atracție pe insulă sunt Plaka cu fazanii săi prietenoși și regiunea montană Zia cu superbele apusuri de soare și restaurantele tradiționale grecești.
Am văzut câte puțin din frumusețile și atracțiile insulei Kos, iar acum mă întorc din nou în Kardamena, în locul meu preferat Malibu – un loc cu muzică bună, barmani haioși și o plajă cochetă, loc care m-a făcut să mă simt ca-n vacanță. Mă gândesc la lungile plimbări nocturne pe malul mării ascultând doar liniștea nopții și sunetul valurilor izbite de vapor, în acest sat al morilor vechi, pe care au crescut de-a lungului anilor bogate liane verzi. Mă gândesc, de asemenea, la o după-amiază târzie când îmi savuram mâncarea pe muzica lui Michael Jackson, într-un loc pe care dintr-un anume motiv n-am să-l uit niciodată: restaurantul Pelagos.
Mi-a intrat în suflet acest sătuc și oamenii minunați pe care i-am cunoscut aici. Ospitalitatea și amabilitatea sunt la cote maxime, pentru că după cum spunea un prieten localnic „este singurul lucru pentru care nu plătim taxe” – un răspuns pe care n-am să-l uit niciodată.