Muzica unește, este bucurie, este dragoste de viață și frumos. Festivalurile verii au bucurat zeci de mii de oameni și pentru prima dată ne-am numărat printre fericiții participanți.
Electric Castle e mai mult decât un festival, e un sentiment frumos, o comunitate care simte și trăiește la fel, într-un spațiu idilic, de poveste, așa cum se cade fiecărui domeniu care adăpostește un castel. Bonțida prinde viață cu ocazia festivalului și astfel povestea merge mai departe…
Au fost momente memorabile de stand-up, proiecții de film, activități și multă, multă muzică. M-am bucurat să-i revăd pe cei de la Vița de Vie și Șuie Paparude și să-i ascult în premieră live pe cei de la Sub Carpați, Rema, Bring Me the Horizon și mulți alții.
Untold se bucură de o locație foarte convenabilă, în centrul Clujului și de o popularitate impresionantă. Cu o afinitate pentru muzica house, deep house, pop, r&b și hip hop, festivalul îmi amintește pe alocuri de Liberty Parade and music all the way.
Anul acesta cap de afiș au fost Sam Smith, cu o voce de o sensibilitate inegalabilă, și cu un spectacol pe alocuri Unholly, cu tente de Burlesque, Lenny Kravitz, cu mesajele sale călduroase și bune, cu acordurile sale care se răsfrâng ca o mare de iubire peste un stadion plin. Au fost Tom Grennan, Irina Rimes, care a deschis ediția de anul acesta dedicată naturii umane, dar și ritmurile lui Alok, care a mixat Nunta lui Phoenix, în semn de mulțumire și bun rămas de la cel care a fost idolul unei generații – Nicu Covaci; Steve Aoki, care iubește într-atât muzica românească, încât o va face cunoscută în lumea întreagă datorită colaborării sale cu Irina Rimes, Martin Garrix și Lost Frequencies, ritmuri care cu ceva timp în urmă mă găseau dansând în zorii zilei.
Scena Alchemy a fost printre preferatele mele, aici ne-am întâlnit cu Grasul XXL, Puia, Killa Fonic, și lista continuă.
Le-am așteptat îndelung și au trecut repede, mult prea repede, dar the feeling goes on and on and on… until we meet again!
Thank you all, for the music!
