Transbucegi e drumul care duce spre platoul mioritic unde formațiunile seculare Babele și Sfinxul stau de veghe asupra platoului și munților Bucegi. Drumul e relativ simplu, și am ales să urcăm pe platou din dreptul Complexului Sportiv Piatra Arsă, urmând traseul cu linie galbenă, prin jepii mici. E un traseu mai puțin umblat, mai sălbatic și puțin mai spectaculos, mai puțin liniar decât drumul Babelor, care începe de la bariera care marchează finalul drumului Transbucegi și care duce direct la platou, la cabana Babele. Diferența de timp între cele două nu e mare, între 15 și 25 de minute, în funcție de pasul fiecăruia, însă în oricare din variante, traseul nu durează mai mult de 1 oră și jumătate.
Munții Bucegi impresionează prin grandoarea lor si masivii stâncoși, cel mai remarcat fiind cel în vârful căruia se înalță falnică Crucea de pe Caraiman închinată eroilor din Primul Război Mondial. De pe platou, urmând drumul pentru încă o oră se ajunge la Crucea Eroilor de pe Caraiman.
Turme de oi, cai negri ca taciunele și turme de vaci cutreieră plaiurile, pe care le stăpânesc de secole.
Predeal – Bușteni – Sinaia, e trio-ul de succes, bijuteria din coroana care alcătuiește Valea Prahovei, una dintre cele mai frumoase și pitorești zone montane din România. Frumusețea sa nu a trecut neobservată nici de capetele încoronate, întrucât atât prințul Cantacuzino, zis și “Nababul”, cât și familia regală și-au stabilit reședința aici.
Castelul Cantacuzino, este o oaza de liniște, un loc în care eleganța se îmbină armonios cu măiestria naturii care s-a întrecut pe sine în acest loc, pe care prințul a decis să-l numească acasă și de care s-a bucurat în ultimii doi ani de viață. A fost cel mai înstărit român la vremea respectivă, iar averea sa extinsă cuprindea printre mii de hectare și numeroase imobiliare, 17 munți, Mamaia de azi, în timp ce domeniul de la Bușteni reprezenta doar 2% din întreaga sa avere.
Păcat ca odată cu naționalizarea, castelul a fost asaltat iar tot ce se putea fura din interiorul său, s-a furat, iar astfel mobilier făcut la comandă în Italia, candelabre din Veneția și cărți ediții Princeps, vechi de sute de ani, au dispărut fără urmă. Azi mai putem admira unele uși și ferestre încrustate cu însemnele regalității, tavanul din lemn masiv și ne putem imagina cum regina Maria a pășit pe podeaua de marmură și cum a privit spre masivul Bucegi de pe terasa cu coloane a castelului Cantacuzinilor.
Castelul Peleș, fosta reședință a familiei regale, impresionează prin bogăția decorurilor, grandoarea mobilierului din lemn masiv și multitudinea obiectelor de lux. Deși sobru, datorită mobilierului închis la culoare și a camerelor întunecoase, Peleșul are farmecul unui castel de poveste, datorită turnurilor sale și amplasamentului său într-un domeniu extins, presărat cu grădini, statui și chiar mici păduri. Este impunător și reflectă puterea și importanța de care familia regală a României se bucura cândva.
Plecăm la drum cu gândul la o dimineață petrecută la castel, în pace și liniște, pe acordurile de nai ale lui Zamfir, cuprinzând cu privirea mărețul Caraiman.
