Mi-e inima plină. Mi-e inima plină de muzică, inspirație, curiozitate, cutezanță și iubire. A 13-a ediție a festivalului Jazz in the Park, a adus cu sine bogăție sufletească, voioșie, tihnă și multă energie bună, din aceea care te motivează și te însoțește în încercările viitoare. E festivalul care te încarcă, care îți dă, și-ți dă din energia lui bună, care te învață, care te ajută să descoperi și să te descoperi.
Gingășia, eleganța, senzualitatea și vocea angelică a Sandrei Sangiao, a adus pe scenă spiritul spaniol, emoție, melancolie și pură pasiune. Prima seară s-a încheiat în forță, alături de Ibrahim Maalouf & The Trumpets of Michel-Ange. De origine libaneză, Ibrahim este unul dintre cei mai apreciați trompetiști ai lumii. Tatăl său este responsabil de adaptarea trompetei la muzica arabă cu introducerea sferturilor de ton pe instrument. Degajat, expansibil și apropiat de tradiții, cei 9 suflători ne poartă cu ei într-o poveste despre apropiere, comuniune, familie și acorduri de nuntă. Un adevărat regal muzical, care m-a răsfățat cu muzicalitatea instrumentelor preferate: trompeta și saxofonul.
A doua zi de festival vine cu o supriza frumoasă din Budapesta, prin prezența celor de la Jazzbois, un trio care aduce pe scenă o muzică jucăușă, acorduri melodioase care se împletesc perfect cu sunetele naturii. Din UK, au încântat cu prezența Alabaster DePlume și Kokoroko. Alabaster a fost ca o gură de aer proaspăt, un saxofonist desăvârșit și militant pentru pace, un rebel frumos, Alabaster ne-a ținut cu sufletul la gură și ne-a insuflat speranță, unitate și empatie. Seara s-a încheiat cu Seun Kuti & Egypt 80, o prezență explozivă și antrenantă.
Deși Biréli Lagrène Quintet nu au reușit să ajungă din motive logistice, m-am bucurat să-i ascult pe cei de la JazzyBIT împreună cu pianistul cubanez Omar Sosa. Muzica lor e încărcată de emoție și de o energie creativă, care încurajează apropierea, socializarea și exprimarea liberă. Ca o încununare a celor trei zile petrecute în parcul etnografic “Romulus Vuia“ a fost manifestarea artistică a unei voci inconfundabile, pe numele său Nneka, ambasadoare a umanității, bunătății și al adevărului din noi. Muzica sa îmbie la reflecție și la descoperirea adevăratelor valori. Concertul și ediția a 13-a a festivalului s-a încheiat în forță cu o demonstrație instrumentală la tobe și clape, de a răsunat văzduhul, care ne va însoți mult timp de acum înainte, în timp ce mulți alți artiști care nu au fost amintiți aici, ne-au dăruit din frumusețea acordurilor lor și ne-au încărcat sufletul cu mult bine.
Dar, pentru ca festivalul este mai mult decât muzică, este un tot complet și complex format din experiențe și întâlniri inedite, m-am lăsat purtată în poveste și inspirată de conversațiile de pe Prispă, alături de Diana Popescu și invitații săi, Mihai Dinu, Andi Moisescu și Alex Tocilescu, o frântură din cei invitați. Discuțiile care s-au conturat în jurul temei Adaptare/ Reinventare, într-o lume în continuă schimbare au fost inspiraționale și motivante. S-a vorbit mult despre importanța perseverenței, păstrarea valorilor și a importanței lucrului bine făcut, indiferent că e vorba de viața profesională sau abordarea unui hobby. Curiozitatea și setea de cunoaștere, sunt motoarele care dau sens fiecărei zile. Într-o lume din ce în ce mai grăbită și mai deconectată de sine, în care simplitatea e de preferat în locul complexității, pentru ca e mai la îndemână, e din ce în ce mai greu să ne apărăm valorile și să alegem autenticitatea într-o lume tot mai puțin naturală și tot mai mult virtuală.
Activitățile au constituit o sursă de cunoaștere și familiarizare cu diverse îndeletniciri. Astfel, din dragoste pentru cafea și dorința de a-mi însuși cât mai multe cunoștințe am participat la atelierul de cafea organizat de Olivo Coffee Culture. Așa am învățat diversele metode de procesare, prăjire și preparare a cafelei de specialitate, chiar și atunci când ai la îndemână un simplu filtru portabil sau un espressor pentru călătorii. Metoda naturală de procesare a boabelor prin uscare în aer liber, la soare, conferă acestora o culoare aurie, spre deosebire de celelalte procedee: prin spălare sau co-fermentare. Cafeaua astfel procesată are un miros pătrunzător și o aromă potentă cu note de miere. Curiozitatea ne-a fost satisfăcută și de alte îndeletniciri cum ar fi prepararea ginului tonic, a pălincii, a metodelor de vopsire naturală, bricolaj, creații artizanale, inițieri în minunata lume a instrumentelor muzicale, viniluri și multe, multe altele.
A fost o poveste despre și pentru familie, familia mare a muzicii nemuritoare, care ne-a adunat pe toți vreme de trei zile, în același loc, cu același gând și aceeași simțire. Numai împreună vom reuși, să schimbăm lucrurile în bine, să păstrăm magia, să ne apărăm valorile. Presupusa expresie a lui Miles Davis, potrivit căreia “toată muzica este jazz”, vorbește de fapt despre incluziune, despre libertate de expresie, despre evoluție și versatilitate, considerând că jazzul a constituit un fundament pentru toată muzica, precum o familie unită de aceleași valori, care construiește pornind de la un set de valori de bază. Mulțumesc, Jazz in the Park, pentru emoție și reflecție!
