Cunoscut şi ca “Perla ascunsă a Mediteranei”, Muntenegru, deşi o ţară mică, oferă celor care-i trec pragul o diversitate uimitoare, de la plaje cu nisip fin ori pietricele colorate, scăldate de apele limpezi ale Mării Adriatice, în care se oglindesc munţi înalţi, la parcuri naționale presărate cu lacuri ca o calderă, mărginite de munți. Dramatismul locului stă chiar în numele său – Muntenegru, ai cărui munți apar apăsători și întunecați, aproape negri, într-o zi înnorată.
Fiind pentru prima dată într-una din țările fostei Iugoslavii, Muntenegru pare un loc al constrastelor. Deși a rămas țara cel mai puțin dezvoltată dintre surorile sale din fosta Iugoslavie, riviera sa abundă de iahturi, autoturisme și hoteluri de lux, în timp ce restaurantele, barurile și activitățile de pe faleză afișează prețuri cel puțin duble față de locațiile care se află la doar câteva zeci de minute distanță de mare, puțin ca în țara lui Papură Vodă, unde legile par aproape inexistente.
Supermarketurile afișează prețuri europene, deși economia țării este foarte scăzută. Acestea se datorează taxelor extrem de ridicate care au fost impuse de către un guvern care s-a împrumutat mai mult decât a putut returna, ceea ce face ca viața localnicilor să fie una extrem de scumpă. Muntenegru nu produce foarte mult, majoritatea veniturilor sale provin din turism, cărora li se alătură veniturile din exportul de energie electrică, produsă în lacuri artificiale, precum Salt Lake, alimentate cu apă dulce, și nu în ultimul rând cele provenite din exportul de lalele către Olanda și producția de bere cu concentrație alcoolică mai mare decât de obicei.
Deși țara se confruntă cu această provocare economică, iar uneori te întrebi dacă ești în Balcani ori pe Coasta de Azur, riviera sa este de o frumusețe izbitoare și incontestabilă. Sunt puține locuri care se mândresc cu atât de multe plaje, golfulețe ovale săpate de apele atât de curate ale Mării Adriatice, în care peștii înoată până la mal.
Kotor Riviera, se află în cea mai adâncă parte a Golfului Kotor, şi nu are plaje lungi cu nisip. Are numeroase pontoane ce conferă peisajului un farmec aparte. Acesta, dar și proximitatea față de câteva dintre plajele renumite ale rivierei, au constituit motivul pentru care am ales să ne stabilim în Budva, de unde să ne deplasăm cu transportul în comun la punctele de interes.
Riviera Budva, numită după metropola turismului muntenegrean, Budva, este sora mai mare a prețiosului Kotor (pe care l-aș alege oricând, într-o clipită, dacă aș dori să merg pentru câteva zile la mare, fără a fi nevoie să mă deplasez din localitate). Budva este una dintre cele mai vechi aşezări de pe litoralul muntenegrean, cu o arhitectură antică ce vorbește de la sine. Este o adevărată plăcere și o anume tihnă să locuiești și te plimbi pe străduțele pietruite și atent întreținute de localnici, ale orașului vechi. Printre casele cu acoperișuri de țiglă, uniform colorate, cu rufe întinse la soare pe sârmă, printre pisici și oamenii locului, te simți mai conectat și mai liniștit. Aici poți să te pierzi printre magazinele de suveniruri, multe lucrate manual, să uiți de tine la o terasă, să vizitezi Citadela cu al său restaurant Michelin, sau să te plimbi printre zidurile orașului vechi și să-i descoperi locurile ascunse, de sus.
Plajele Budvei sunt recunoscute. De departe cea mai populară este plaja Mogren, acoperită cu nisip și mărginită de ape cu nuanțe de verde. Popularitatea însă are un preț, întrucât două șezlonguri și o umbrelă ajung aici la EUR50 pe zi. Plaza Ricardova Glava este o alternativă, dacă îți dorești o plajă situată chiar la poalele zidurilor orașului vechi. Nu departe de aici este statuia fetei care dansează, având în spatele său cel mai frumos decor – cel al orașului vechi.
Plaja noastră preferată de pe Riviera Budva, a fost însă Milocer, fostă propietate a familiei regale muntenegrene și parte a stațiunii Sveti Stefan, un fost sat de pescari, devenit oraș hotel. De fapt de pe plaja Sveti Stefan până pe plaja Milocer este doar o scurtă plimbare prin pădure, de-a lungul coastei. Iar de la Milocer se ajunge in doar 20 minute pe o altă plajă senzațională, de dimensiuni mai mici, plaja Queen. Deși eram hotărâți să petrecem o zi pe plaja Jaz, epitomul distracției, așa cum e ea prezentată de cunoscătorii locului, am decis în ultimul moment să mergem pe plaja Milocer, care deși nu beneficiază de facilitățile plajei Jaz, ne-a cucerit cu frumusețea și simplitatea sa. Poetul romantic englez, Lord Byron a descris litoralul muntenegrean ca fiind cea mai frumoasă atingere dintre pământ şi mare, și multe dintre locurile presărate de-a lungul coastei arată exact așa.
Kotor, parte a golfului Boka are un aer mai liniștit și relaxat, care aduce mai degrabă a stațiune montană datorită îngrădirii apelor mării și a mărginirii sale de către munții care străjuiesc golful. Acest tablou pitoresc și ușor exotic, îi conferă însă o alură cochetă și exclusivistă. Și aici orașul vechi (Stari Grad) este străjuit de ziduri seculare care oferă priveliști de sus asupra orașului, care găzduiește Biserica Sfântul Nicolae și Catedrala Sfântul Trifon, printre altele. Piața aflată chiar în exteriorul orașului vechi, este ofertantă cu fructe, legume, brânză și mezeluri locale, precum și vinuri muntenegrene Vranac. Cea mai spectaculoasă vedere asupra golfului se obține din Fortăreața San Giovanni, după un urcuș cu multe trepte, de aproximativ 40 minute.
Deoarece ne-am dorit foarte mult să vizităm Parcul Național Durmitor, am pornit alături de Monte360 și ghidul nostru, Davor, într-o excursie de o zi în regiunea de nord a țării, cu munți înalți, râuri și lacuri montane, cu multă zăpadă iarna și staţiuni montane pentru iubitorii sporturilor de iarnă. Am traversat orașe cu tradiție, precum Niksic, renumit pentru producția de bere și festivalul rock, sau Savnik, cel mai nordic oraș din Muntenegru.
Parcul Național Durmitor se bucură, desigur de cei mai înalți munți ai țării, cu altitudini care depășesc puțin peste 2,500m. Cel mai adânc canion, care sporește frumusețea Durmitorului este al râului Tara (1.300 m), fiind cel mai adânc din Europa și al doilea din lume după Grand Canyon. Pe râul Tara, iubitorii de sporturi extreme, pot practica rafting. Spectaculosul pod care unește cele două părți ale canionlui a fost construit cu schele din lemn, cu o înălțime de 180m. Construcția sa a început în timpul celui de-al doilea razboi mondial și a durat timp de doi ani. Parcul adăpostește 18 lacuri glaciare printre care și Lacul Negru.
Periplul nostru se încheie cu Mănăstirea Ostrog, loc de pelerinaj ortodox și unul dintre cele mai religioase și sfinte lăcașuri din țară. Mănăstirea este aşezată pe o stâncă aproape verticală a muntelui Ostrog, ceea ce face ca drumul până la ea să fie unul anevoios și de-a dreptul amețitor – nu pentru cei cu frică de înălțime, fiind situată la o altitudine foarte mare. A fost săpată în stâncă în secolul al 17-lea, de către fondatorul său, Sfântul Vasile.
Bucătăria montenegrină nu diferă cu mult de a noastră. Există influențe comune și regăsim preparate precum sarmale, tocănițe, ardei umpluți, mămăligă cu brânză și chiar mici. Însă dețin și preparate specifice locului, cum ar fi mielul sau vițelul gătit îndelung și la foc mic, sub un clopot de metal, mezeluri și brânzeturi locale, provenite din satul Njegusi, păstrăv gătit în crustă de sare, calamari umpluți, fructe de mare pe grill, dar și Njeguski stek, un preparat din carne de porc sau vită, umplut cu șuncă și brânză Njegusi, iar apoi prăjit pe grill ori în ulei.
Și deserturile prezintă asemănări cu cele din bucătăria noastră. Regăsim, pârjoalele (Priganice) servite cu miere, brânză ori gem, gogoșile (Tulumbe), cremeșul (Krempita), clătitele (Palacinke), baklava, ori ceva mai special – clătite pufoase cu sosuri și topinguri la alegere și înghețata Moritz.
Bine de știut:
- În Muntenegru se conduce foarte des neregulamentar, motiv pentru care accidentele sunt frecvente, așadar este necesară atenție sporită în cazul în care alegeți să conduceți prin țară. Aproape cu fiecare deplasare am fost martorii unui accident.
- Deși plata cu cardul este mult mai comună, există locuri și situații în care numai plata în numerar este acceptată.
- Aeroportul din Tivat este de departe cel mai aglomerat și dezorganizat aeroport mic de pe care am plecat. Zborurile au decolat cu întârzieri de cel puțin o oră, cauzând mari probleme pentru pasagerii cu zboruri de conexiune. Este un aeroport mult prea mic pentru volumul mare de zboruri din plin sezon.
- Prețurile se dubleză în plin sezon. Același lucru se întâmplă și la restaurante și activități, în funcție de locație. În locurile turistice, prețurile sunt cel puțin duble, față de zonele situate mai departe de mare și populate în principal de localnici.
- Muntenegru oferă o gamă largă și diversă de petrecere a vacanței. E important să alegi experiențele și locurile care ți se potrivesc, pentru a avea o vacanță așa cum îți dorești.