Uneori, tot ceea ce avem nevoie este să ne oprim pentru un timp, sa evadăm din stresul cotidian, să ne îndepărtăm de trafic, zgomot și aglomerație și să ne încărcăm cu energia pământului. Natura este vindecătoare, iar viața simplă, tihnită și liniștită de la sat este pansament pentru sufletul încărcat, mintea care este prinsă într-un ritm alert și corpul adesea suprasolicitat. Maramureșul se simte și se trăiește diferit, presărat cu sate de munte care și-au păstrat autenticitatea, simplitatea lucrurilor, ca o întoarcere în timp și frumusețea fără seamăn a văilor sale cu natura lor sălbatică și greu de străbătut.
Cascada Cailor, adăpostită de pădurile din Munții Rodnei, este de o frumusețe rară și reprezintă cascada cu cea mai înaltă cădere de apă din România (90m). Traseul proate fi parcurs fie pe jos din stațiunea Borșa, pornind de pe strada Cascadei și urmând traseul marcat cu triunghi roșu (aproximativ 1h 15m pe sens), fie cu telescaunul din stațiune, urmat de un scurt traseu pe jos. Telescaunul de la Borșa a fost inaugurat în anul 1986 și este cea mai veche instalație românească funcțională de telescaun, cu o capacitate de două locuri. El face legătura între Complexul Turistic din Borșa și platoul Runc, din mai până în octombrie și este o experiență memorabilă, datorită cadrelor naturale care pot fi admirate de la înălțime. Între Borșa și Vișeu de Sus este Mănăstirea de la Moisei, un loc cu o spiritualitate ridicată și liniște deplină. Biserica de lemn din incintă, poartă hramul “Adormirea Maicii Domnului” și datează din secolul al XIV-lea.
Deși neobosita Mocăniță cu aburi este atracția principală în Vișeu de Sus, localitatea are o frumusețe aparte, ancorată în timp, la poalele munților, este un izvor de liniște și pace. Bisericile sunt numeroase și deosebit de frumoase, unele din lemn și vechi de o sută de ani. Biserica Greco-Catolică “Maica Domnului” este o bijuterie construită din lemn, Biserica Ortodoxă “Sf. Nicolae”, a fost construită în stil bizantin, între anii 1933-1937, Biserica Romano-Catolică “Sf. Ana” este un edificiu neogotic, care datează din perioada 1908-1912, iar cea mai veche dintre toate, Biserica Ortodoxă “Buna Vestire”, a fost construită in anul 1834, în stil neogotic. Vișeu de Sus este un centru spiritual și religios unde primează simplitatea și ordinea tradițională a lucrurilor. Casa – Muzeu “Elefant”, este ultima casă evreiască tradițională din lemn, și poate fi vizitată și admirată în centrul localității.
Legănatul Mocăniței în periplul său pe Valea Vaserului, în nori de fum, printre copaci brăzdați de razele strălucitoare ale soarelui, amintește de copilărie, de o lume minunată, ca o poveste. Șuieratul său prelung brăzdează valea, aruncând in aer cenușa lemenelor care o alimentează, într-un mers tărăgănat, printre văi și păduri greu de străbătut la pas, spre deliciul copiilor și al adulților deopotrivă. La capăt de linie bucuria se regăsește sub formă de plăcinte, mix grill, gogoși, cafea și bere rece. Desigur, cetera este nelipsită, ea exprimă bucuria de a fi și a trăi, de a te bucura de o nouă zi, indiferent de greutățile vieții. Oamenii de la țară își iau de veacuri puterea din credință, tradiții, muzică și meșteșugărit.
De aici, pătrundem mai adânc în inima Maramureșului, pe Valea Izei trecând pe la Mănăstirea Bârsana, purtând hramul “Soborul Sfinților celor 12 Apostoli”, o capodoperă a patrimoniului cultural național și mondial, și continuând drumul până la Hoteni, un mic sat, la marginea căruia se află Hotelul de Bumbac, un loc special, cu un lac unde se practică pescuitul sportiv, înconjurat de corturi în sistem glamping, care oferă mult râvnita conexiune cu natura. Diminețile sunt magice, cu ceața care se ridică de pe suprafața apei, iar nopțile sunt brăzdate doar de lătratul câinilor de la stână și saltul peștilor din lac, sub un cer plin de stele, cum nu ți-e dat să vezi decât în aerul curat de la munte.
Deși mult mai turistic acum, satul Breb, și-a păstrat frumusețea datorită meșteșugăritului în lemn. Porțile maramureșene, Biserica din secolul al XVI-lea, care poartă hramul “Sf. Arhangheli Mihail și Gavril”, al cărei turn de lemn se înalță spre cer încă din 1531, casele tradiționale de lemn, inclusiv cele ale sculptorului Ioan Petric și ale regelui Charles, al Marii Britanii, pot fi toate vizitate și admirate, schimbând o vorbă bună cu localnicii veseli și întreprinzători. Întrucât s-a întâmplat să fim prin partea locului în sărbătoarea Sf. Marii, ne-am bucurat alături de localnici de festivitățile care au avut loc în poiana Creasta Cocoșului, unde un mic târg a dezvăluit comorile meșterilor locali și a adunat laolată ceterași, localnici, turiști, care s-au răcorit la umbra pomilor și au sărbătorit până în zori.
În imediata apropiere este satul Mara, care dispune de o fermecătoare piscină infinity, situată pe creasta unui deal. Piscina este parte a complexului “Pă Creastă” și este o atracție principală, alături de Păstrăvăria Alex, aflată la baza complexului.
Pe drumul de întoarcere, am poposit la Lacul Albastru, din Baia Sprie, format în urma surpării lucrărilor miniere de exploatare din anii 1919-1920. În acordurile neobosite ale ciocănitoarei, ne-am adunat gândurile și ne-am exprimat recunoștiința pentru prezent, pentru zilele de răgaz, frumusețile naturii, liniștea locului și tihna care în lumea deosebită a satului sunt resimțite într-un mod cu totul unic și special. În frenezia vieții urbane, a goanei după dezvoltare și tehnologizare, satul rămâne puternic, autentic și primitor. El este mereu acolo, prezent și ne așteaptă să ne întoarcem în sânul lui ca într-o îmbrățișare caldă a mamei, pentru a ne obloji, a ne ocroti și a ne aminti că fără inima deschisă către spiritualitate și legătura strânsă cu natura, împlinirea nu poate avea loc. Satul este locul originar, făuritor de valori, sclipitor ca o scânteie, este legătura noastră cu pământul și îl purtăm în adâncul sufletului, indiferent de locurile prin care ne poartă cărările vieții.
