Bali – Insula zeilor

Luna de miere petrecută în Bali a fost o experiență cu adevărat unică și care s-a ridicat la înălțimea așteptărilor noastre, întrucât lumea a treia ne-a cucerit cu amalgamul de exotism, temple hinduse și budiste, fructe, flori și vegetație luxuriantă, toate acestea completate de smaraldul apelor Oceanului Indian.

Am pornit la drum din Atena cu Etihad Airlines și am făcut escală în Abu Dhabi și Kuala Lumpur, iar după aproximativ 24 de ore am ajuns la mult așteptata destinație. În timpul petrecut hoinărind prin aeroport am putut observa cum lumea occidentală se împletea cu cea arabă ca într-un acord tăcut și o toleranță mutuală. Tot acum am descoperit și ingenioasa scobitoare cu aromă de mentă.

Primul sentiment pe care l-am avut la contactul cu Bali-ul a fost acela de aglomerare exagerată și căldură înăbușitoare pe care nici măcar ploile sporadice nu o puteau diminua. Primul lucru la care m-am gândit ieșind din aeroportul Dempasar a fost Costineștiul noastru aglomerat și sufocant din plin sezon estival, însă asemănarea se oprește aici întrucât odată cu plecarea din aeroport a început să ni se dezvăluie o cu totul altă lume.

Bali-ul este un loc al contrastelor unde luxul și sărăcia se întâlnesc deopotrivă și în care localnicii au devenit tot mai familiarizați cu turiștii din cauza comercializării excesive din ultimii ani. Balinezii însă sunt nerăbdători să împărtășească din tainele culturii lor și sunt amabili cu turiștii, în parte datorită religiei lor, conform căreia dacă sunt buni în această viață se vor reâncarna în ceva bun în viața de apoi, iar pe de altă parte, datorită faptului că turismul este o importantă sursă de venit pentru balinezi, imediat după agricultură. Am putut observa că balinezii sunt oameni mândri și în sprijinul afirmației mele vine istoria cu episodul în care rezistența balineză, condusă de Ngurah Rai, a refuzat să capituleze rușinos în fața ocupației olandeze și au decis să sfârșească într-o luptă puputan – lupta până la moarte. Totodată, balinezii sunt destul de orientați înspre profit. Tocmeala de la piață este întâlnită pretutindeni în Bali și în acest loc, absolut totul se negociază la sânge.

În Bali ne-am cazat în două locații diferite, pentru prima săptămână am ales Taman Harum Cottages, din Mas, satul în care se prelucrează lemnul, foarte aproape de Ubud. Am avut o cameră standard, însă impresionantă prin unicitatea ei întrucât întregul mobilier, inclusiv ferestrele și ușile erau lucrate manual în lemn de către locuitori. Baia, amenajată într-un cadru deschis cu vegetație luxuriantă în jur, ne-a oferit posibilitatea coabitării cu șopărlele gheko, specifice locului și protejate datorită rolului pe care acestea îl au pe lângă casă: acela de a ține insectele și tânțarii la distanță. De la piscina complexului se puteau observa terasele de orez cu verdele lor crud.

A doua săptămână am petrecut-o în sudul insulei și ne-am cazat la Flower Bud Bungalows 2, în Balangan Beach, Jimbaran și a fost cu atât mai impresionant cu cât întregul bungalow era construit în întregime din lemn și bambus, fiind extrem de pitoresc amenajat, cu o terasă privată foarte comodă pentru petrecerea unei seri relaxante.

Desigur, ambele locuri de cazare ofereau un cadru magic, datorită vegetației debordante, a florilor și a fructelor care nu lipseau de la micul dejun, dar și datorită prezenței zeităților și a diverselor statuete sculptate în lemn sau piatră, tot locul vorbea despre sărbătoarea vieții și a unui extraordinar echilibru al omului cu natura.

În continuare, am să vorbesc despre ceea ce am văzut și am vizitat, despre bucătăria indoneziană, și, de asemenea, voi menționa câteva sfaturi pentru cei care doresc să călătorească pe viitor în Bali.

Am început prin a vizita orașul Ubud, centrul cultural și artistic al Bali-ului. Am luat-o la pas prin oraș și prima oprire a fost la Monkey Forest, un sanctuar sacru al maimuțelor, o pădure prin care maimuțele se plimbă libere. Desigur, am încercat să interacționăm cu unele dintre ele însă vizitatorii erau în general rezervați și pe bună dreptate întrucât maimuțele sunt extrem de imprevizibile și uneori chiar agresive, însă partea bună e că acestea sunt îngrijite și vaccinate și nu există riscul transmiterii rabiei în caz de mușcătură. Principalul templu din pădure este Pura Dalem Agung și există, de asemenea, o statuie a monstrului Rangda, devorând copiii. Maimuțele sunt animale sacre în întreaga lume hindusă, legenda spune că regele maimuțelor Hanuman l-a ajutat pe Rama la recuperarea soției sale Sita din mâinile lui Ravana.

Din pădure am pornit de-a lungul străzii Monkey Forest în căutare de sarong, îmbrăcăminte tradițională, obligatorie pentru vizitarea unui templu hindus. Desigur, am putut observa și multitudinea de cămăși batik, specifice locului, însă balinezii ne-au recomandat fabrica de batik pentru cumpărături întrucât aici ai siguranța autenticității lor, foarte multe dintre cele care se găsesc in bazar provenind din Java. Monkey Forest Road este o stradă plină cu restaurante, baruri, guest house-uri, magazine de artă și de îmbrăcăminte, dar și librării și centre Spa, noi chiar am încercat masajul balinez care ne-a costat doar 5$ ora și a meritat din plin deoarece ne-am relaxat după drumul obositor cu avionul și totodată am uitat pentru puțin de agitația orașului Ubud, oraș cu un trafic extrem de intens unde mașini, motociclete și pietoni circulă nestingheriți într-o deplină normalitate. Am dezvoltat o profundă admirație pentru acești oameni care sunt niște șoferi excelenți. În capătul străzii am putut vizita Palatul Regal, iar peste drum de Palatul Regal am zărit bazarul plin cu suveniruri diverse, însă aici, cu atât mai mult poți avea surpriza unor obiecte neautentice. Cel puțin, noi am cumpărat suvenirurile din lemn, chiar din Mas, satul de lângă Ubud unde se prelucrează lemnul și ne-au explicat acolo că diferența calitativă se observă prin greutate. Obiectele din lemn masiv sunt întotdeuna mai grele decât cele confecționate dintr-un lemn mai slab.

Tot în Ubud am vizitat Muzeul Agung Rai Museum of Art (ARMA), în regiunea Pangosekan, una dintre cele mai importante galerii de artă din Bali unde am putut admira lucrări ale unora dintre numele celebre ale Bali-ului precum Spies, Bonnet, Hofker și Affandi. Picturile se remarcă printr-o minuțiozitate aparte, preocuparea pentru detaliu și uneori chiar încărcat. Cele mai multe dintre tablouri reflectă lumea balineză, haotică, religioasă și în continuă mișcare, precum și dansatori sau pescari și agricultori, îndeletniciri principale ale localnicilor. Dintre picturile care m-au impresionat în mod deosebit amintesc aici: „Între cer și pământ”, „Ceremonie religioasă balineză”, „Fată balineză”, „Dansator în transă”, „Yin și Yang”, „Ceremonie”, „Dansator Dramatic”, Romeo și Julieta balinez. Desigur, în Ubud există numeroase galerii care pot fi vizitate și, de asemenea, un alt punct de interes din oraș ar fi Yeh Pulu, o mănăstire din secolul XIV.

Seara, după cină, am luat parte la un spectacol de dans, Barong și Keris, un dans balinez care reprezintă o întrecere între forțele opuse ale haosului și distrugerii „Rangda” și ale ordinii „Barong”. Explicat pe scurt, acest dans comunică faptul că din prea mult haos totul se dezintegrează iar prea multă ordine conduce la stagnare. Așadar, o balanță dinamică între cele două este necesară. Cu altă ocazie, desigur, am putut urmări dansul Kecak și dansul Focului, un dans balinez unic care nu este acompaniat de nicio orchestră, ci doar de un cor format din 100 de bărbați. Acest dans își are originile într-un dans ritualic vechi „Sanghyang” sau trance dance. Deosebit de impresionant este dansul focului, un dans exorcist împotriva posesiei spiritelor. Un bărbat în transă dansează desculț în interiorul focului. Un alt dans balinez celebru este Legongul, profound stilizat și extrem de dificil, executat de fete tinere.

Întrucât nu am îndrăznit să închiriem un autovehicul și să vizităm insula de capul nostru, am închiriat o mașină cu șofer, care timp de două zile ne-a dus să vizităm toate locurile pe care am dorit să le vedem. Prețul l-am negociat, desigur și în loc de 500.000 de Rupiah, cât a cerut inițial per trip, am bătut palma pentru 350.000 de Rupiah, respectiv 400.000 de Rupiah, întrucât a doua excursie avea un traseu puțin mai lung.

Am început cu plantațiile de orez de la Tegalalang, terasate manual de către localnici; aceștia plantau trei feluri de orez: alb, galben și negru (cel mai sănătos dintre toate, folosit îndeosebi pentru deserturi). Ne-am continuat drumul înspre Tampaksiring, care găzduiește unul dintre cele mai mari temple din Bali: Templul Tirtha Embul, dedicate zeiței apei și izvor sacru. Aici balinezii vin, se roagă și apoi intră îmbrăcați într-unul din bazinele complexului pentru purificare. Am pornit apoi mai departe înspre grădinile de mirodenii din zonă și plantația de cafea, o incursiune extrem de interesantă întrucât am putut vedea aici arborele de cacao, bananieri, plante de cafea, fructul pasiunii, vanilia, lemongrass-ul și multe altele. Partea cea mai atractivă însă a fost degustarea feluritelor cafele și ceaiuri, dar mai ales gustul cafelei Luwak, una dintre cele mai scumpe cafele din lume, o cafea de lux, prelucrată în stomacul unui animăluț, iubitor de boabe de cafea, care sunt apoi eliminate, spălate și prăjite, un process destul de îndelungat, ceea ce face ca această cafea să fie atât de scumpă, dar și extrem de gustoasă. Sigur, Bali este insula florilor și cele mai specatculoase sunt frangipanii, flori care cresc in copac, nuferii, flori des întâlnite în bazinele din interiorul templelor, semn al sacralității atribuite acestora, dar și florile de banan, orhideea și altele.

Am pornit mai departe, energizați, și ne-am îndreptat înspre Muntele Batur, una dintre cele mai mari atracții turistice din Bali și locul preferat al alpiniștilor. Am ajuns, la un moment dat, pe marginea vulcanului, de unde priveliștea Lacului Batur și a versantului era absolut superbă, dar și vegetația din împrejurimi, favorizată de pământul negru, vulcanic.

Următorul obiectiv a fost și punctul culminant al zilei: Templul Pura Besakih, cel mai mare templu din Indonezia, denumit, de altfel, templul mamă. Acest templu se află la poalele muntelui Agung și este locul în care au loc ceremonii aproape în fiecare zi. Balinezii au foarte mulți zei, iar profețiile hinduse sunt întruchiparea fizică a lui Dumnezeu: Brahma (Zeul Suprem), Vishnu (Dumnezeu muritor de rând) și Shiva (Dumnezeu care pedepsește). O experiență foarte interesantă pentru noi aici a fost faptul că am îmbrăcat hainele balineze de ceremonie (datorită bunăvoinței șoferului nostru care ne-a împrumutat din hainele familiei sale) și am participat la rugăciune în unul din numeroasele temple hinduse. Balinezii sunt de părere că cel mai dificil lucru din timpul rugăciunii e acela de a-ți „goli” mintea și de a face abstracție de lucrurile de zi cu zi, de a te gândi numai la partea spirituală, la zeitate. De altfel, balinezii sunt extrem de credincioși, fiecare casă balineză având propriul templu, în care pot depune ofrande și se pot ruga în orice moment al zilei. Înainte de intrarea în templu există, de asemenea, un bazar cu diverse obiecte, precum și fructe și mâncăruri gata preparate pentru vizitatorii înfometați. La întoarcere am oprit la unul dintre restaurantele cu profil „all-you-can-eat”, un bufet cu felurite mâncăruri pentru care se stabilește un preț fix, per persoană.

Am încheiat ziua cu o vizită la Elephant Cave „Goa Gajah”, un templu în interorul căruia se intră prin gura unui monstru, iar înăuntru întâlnim un simbol falic al lui Shiva, dar și cel feminin Yoni, precum și o statuie a simpaticului zeu cu cap de elefant, Ganesh. De o frumusețe deosebită sunt fântânile curgătoare cu statui reprezentând femei bine înzestrate, cu vase în mână, simbol al belșugului.

A doua incursiune în tainele Bali-ului a început cu Templul Taman Ayun, templul familiei regale, în traducere, Grădină frumoasă. Situat în orășelul Mengwi, acest templu este deosebit datorită numeroaselor pagoda, foarte apropiate una de alta, o priveliște deosebită. Tot aici am văzut cocoșii de luptă, întrucât luptele de cocoși sunt destul de frecvente în aceste locuri.

Am lăsat în urma noastră frumoasele grădini regale și am pornit mai departe înspre Bedugul iar drumul a fost cu adevărat fabulos cu orezării, dealuri, panorame superbe asupra văilor, dar și sate pitorești. După câteva ore de șofat am ajuns la Bedugul însă vârful muntelui era, din păcate, ascuns printre nori, un lucru destul de obișnuit aici chiar și în timpul sezonului secetos. Pe frumosul lac se află poate unul dintre cele mai frumoase temple din Bali, Pura Ulun Danu Bratan, dedicat, de asemenea, zeiței apei (foarte multe dintre temple sunt dedicate zeiței apei, întrucât principala îndeletnicire a balinezilor fiind agricultura aceștia au nevoie de apă pentru câmpurile agricole). Acest templu reprezintă una dintre imaginile simbol al Bali-ului: un templu înalt cu acoperiș tip pagoda, în mijlocul lacului și înconjurat de munți. Și aici am avut norocul să fim martorii unei ceremonii somptuoase în care femeile purtau ofrandele pe cap, iar barbații în mână. Am fost cu adevărat impresionați de acest loc, poate cel mai potrivit pentru meditații. În incintă am întâlnit un copac interesant cu flori frumos mirositoare care creșteau în jos, asemeni clopoțeilor, însă extrem de otrăvitoare.

De aici, am plecat mai departe înspre cascadele de la Git Git, un loc din nordul insulei, aflat cu adevărat în inima junglei. Cele mai cunoscute cascade de aici sunt cascadele gemene, la baza cărora se poate înota. Am remarcat că pentru toate obiectivele turistice din Bali se percepe o taxă de intrare: chiar și pentru munți, lacuri sau cascade.

După ce ne-am încântat privirile cu priveliștea măreței jungle, am pornit înspre un alt mare punct de interes al insulei, Templul Tanah Lot, însă nu înainte de a opri la piața de fructe și condimente din Candikuning pentru a ne încânta cu câteva dintre fructele dulci și dulci-acrișoare pe care nu le mai gustaserăm până atunci. Când am ajuns la Tanah Lot ploua abundant, o ploaie caldă de vară, așa că am așteptat în mașină să se mai potolească puțin și apoi am pornit să explorăm locul. Templul este construit pe malul Oceanului Indian și este dedicat zeiței mării, extrem de venerată de localnici (fiind la malul oceanului, balinezii sunt mari consumatori de pește). Am nimerit chiar în timpul unei ceremonii și a fost extrem de impresionant, iar în ciuda vremii ploioase numărul mare de vizitatori nu s-au lăsat intimidați și au așteptat apusul, cu toate că a fost foarte puțin vizibil. Am încheiat seara cu o cină la restaurantul Semar din Mas, Ubud, un loc în care ne-am reântors pentru mâncarea gustoasă, primirea caldă și priveliștea plantațiilor de orez.

Pentru cei cu adevărat interesați de arta localnicilor e musai de vizitat satele din apropierea Ubudului, fiecare dintre acestea având o anumită specializare. Tot de aici se pot face cumpărături la prețuri mult mai avantajoase decât cele practicate de mult prea comercialul Ubud: Celuk pentru bijuterii din aur și argint, Mas pentru prelucrarea lemnului, și altele pentru picturi, sculpturi în piatră și diverse confecții. După ce te plimbi prin toate aceste locuri realizezi că balinezii sunt cu adevărat artiști desăvârșiți, care își respectă cu strictețe tradițiile, niciodată lipsiți de inspirație, viața lor e sursa inspirației lor și prețuiesc fiecare clipă așa cum vine ea.

Desigur, în a doua săptămână am optat mai mult pentru ralaxare la țărmul Oceanului Indian și am petrecut într-adevăr o săptămână de vis, în care ne-am măgulit simțurile cu bucate alese, soare și nisipuri albe, sclipitoare. Ne-am petrecut majoritatea timpului pe plaja din Balangan, însă nu puteam să nu vizităm și faimoasa plajă Kuta, o plajă în formă de semicerc, o întindere nesfârșită de nisip alb și unul dintre locurile preferate ale surferilor din întreaga lume. Cred că Kuta ar putea fi denumită cu ușurință al doilea Miami, datorită notorietății sale și numărului mare de turiști care vin aici în fiecare an. Din păcate, aparatul meu foto, destul de învechit acum, nu a putut surprinde întocmai jocul de culori și frumusețea peisajului care îmbina norii de diferite forme, de un alb imaculat, cu albastrul cerului și albastrul verzui al Oceanului Indian, cu valurile sale mărețe. Apusul de soare de aici a avut un farmec aparte, întrucât razele soarelui ascuns printre nori s-au oglindit în apele oceanului la reflux rezultând sclipirile argintii de care probabil vorbea Eminescu în versurile sale, un peisaj mirific, cum mintea nu-și poate niciodată imagina. Întâmplarea a făcut ca în Kuta să întâlnim probabil singurul cuplu de români care se mai afla atunci pe insulă și vă imaginați bucuria pe care am simțit-o atunci când am întâlnit conaționali tocmai la celălalt capăt al lumii și pentru că nu puteam ignora semnificația momentului am ales să sărbătorim și să închinăm în cinstea noastră un cocktail delicios la piscina hotelului la care erau cazați. Centrul comercial din Kuta e împânzit de magazine, restaurante și baruri, Hard Rock Caffee fiind unul dintre cluburile cu renume în Kuta și locul de întâlnire preferat al multor turiști.

 

Într-una din zile am plecat cu toții într-o mini excursie în Tanjung Benoa, pe un vapor cu fundul de sticlă, cu intenția de a face snorkeling însă zona ne-a cam înșelat așteptările întrucât apa nu era limpede așa cum ne așteptam noi să fie, dar a compensat, în schimb, Insula Țestoaselor, un loc împânzit cu țestoase, animăluțele noastre preferate și am profitat de moment pentru a interacționa cât mai mult cu ele. Asociația avea în grijă și alte câteva animale precum: o pasăre exotică, un liliac gigant, un piton, un vultur, cu care desigur turiștii se puteau poza.

O atenție aparte trebuie atribuită sectorului culinar. Desigur, am luat masa în diverse locuri, însă în general, mâncarea a fost gustoasă pretutindeni. Bucătăria indoneziană folosește multe condimente picante, de aceea foarte multe feluri de mâncare ar putea fi prea picante pentru gustul europenilor, ex.: chicken curry. Însă, o alternativă ar fi peștele și fructele de mare și am încercat în acest sens, mix grill seafood și red snaper, întotdeauna servite cu orez fiert și legume; foarte gustos, o rețetă indoneziană, mai dulce de această dată, e chicken sate în sos dulce de arahide, servit cu orez desigur și legume. Pentru desert există o varietate de dulciuri care mai de care mai îmbietoare, însă noi am ales: Es goreng, înghețată, crepe și minunata budincă de orez negru cu sos de nucă de cocos, căpșuni și înghețată. Pentru iubitorii de alcool veștile sunt proaste și foarte proaste. Băutură există însă prețurile sunt extrem de mari, un cocktail e aproximativ 15$, în schimb berea locală Bintang e mai accesibilă, aproximativ 3$ sticla. O sticlă de wiskey costă aproximativ 75$.

În ciuda drumului lung pe care l-am parcurs pentru a ajunge în Bali, efortul a meritat pe deplin întrucât am cunoscut o lume cu totul nouă pentru noi și extrem de interesantă datorită filosofiei de viață a localnicilor, a religiei, a culturii și tradițiilor, a vegetației luxuriante. Bali e cu siguranță la loc de cinste pe lista locurilor de vizitat!

Câteva sfaturi:

1. Dacă doriți să schimbați bani verificați ca exchange-ul să aibă întotdeauna semnul „authorised”.
2. Să nu acceptați, de regulă, bancnote mai mici de 50.000 și 100.000 Rupiah.
3. Verificați mai multe astfel de centre de schimb întrucât rata de schimb diferă de la unul la celălalt. Schimburi bune sunt de obicei în centrul comercial al Kutei, în Ubud, în afara aeroportului, Seminyak, Sanur.
4. Dacă aveți nevoie de un șofer de încredere și extrem de sociabil, vă scriu alături numărului șoferului nostru: Dwa – 085230493089.
5. Dacă nu vă împăcați cu șopârlele vă recomand cu seriozitate să optați pentru cazare la un hotel de 4 sau 5 stele, deoarece în locurile de tip guest-house, cottages, bungalows aveți toate șansele să coabitați cu șopârlițele de pe tavan. Partea bună, însă, e aceea că nu coboară de la locul lor și vânează cu conștiinciozitate toate insectele și țânțarii purtători de microbi.