Deși este una dintre marile capitale europene, Roma surprinde prin dorința de a rămâne ancorată în timp, de a desconsidera modernitatea și modernizarea, motiv pentru care cele mai înalte clădiri întâlnite în Orașul Etern au fost bisericile și palatele, în pofida clădirilor zgârie-nori. Nici nu se putea altfel, romanii adoră stilul lor de viață relaxat și așezat, iar fluxul continuu de turiști, dornici să descopere tainele acestui mare fost imperiu, le asigură acest trai tihnit și liniștit. Curiozitatea descoperii leagănului civilizației noastre ne-au îndemnat pașii către orașul de pe malul Tibrului, dar deloc surprinzător cea mai înălțătoare experiență a fost cea întâlnită la Vatican.
Basilica Sf. Petru, Muzeele Vatican, Capela Sistină, Castelul Sant’ Angelo, Galeriile Borghese
Constantin a fost primul mare împărat creștin roman care a colaborat îndeaproape cu Papa și care a clădit inițial Biserica Sf. Petru. Ridicată pe locul unde cu mii de ani în urmă a fost răstignit și îngropat însuși Sfântul Petru, primul apostol al lui Iisus, reconstrucția celei mai mari biserici închinate creștinătății, a fost inițiată de Papa Iulius al doilea, urmând designul lui Bramante. Totodată Papa Iulius a lucrat îndeaproape cu Michelangelo și Raphael. Bernini, unul dintre arhitecții bisericii, este cel care a făurit un uriaș baldachin de bronz care adăpostește mormântul apostolului Petru, recunoscut și denumit primul Papă al Romei. Domul a fost ridicat după indicațiile lui Michelangelo. Deasupra coloanelor lui Bernini, din piața Sf. Petru, șade apartamentul papal, camera de studiu fiind cea de la care Papa predică pentru 20 minute, duminica la prânz.
Participarea la Angelus a fost un moment cu adevărat înălțător, spiritual, puternic emoționant, o binecuvântare a Papei Francisc, care cu gingășia, blândețea și înțelepciunea, specifice unui bunic, ne-a vorbit într-un limbaj cât mai simplu, dar extrem de rezonant, despre frăție, pace și puterea destructivă a războiului atunci când uităm să privim în sufletele noastre, să ne abatem de la pacea interioară, acționând din motive egoiste, în detrimentul semenilor noștri și a planetei. Predica sa a fost o rugă adresată Fecioarei Maria, pentru a ne ocroti cu iubirea sa de mamă și pentru a ne ghida spre lumina sufletului și căldura inimii noastre.
2000 de ani de istorie creștină sunt reprezentați, în muzeele Vatican, de statui care înfățișează greci și romani din antichitate, într-o formă fizică de invidiat, înfățișări robuste și chipuri pe care se citește siguranța, echilibrul, toate atribute ale Renașterii. Celebrele sculpturi Laocoon și Torso del Belvedere, l-au influențat pe tânărul Michelangelo să introducă mișcare, dramatism și emoție în sculpturile sale. Mi-au atras totodată atenția, căzile, sicriele sculptate în piatră mov, demnă de nobilii vremii, adusă peste mare din Egipt, singurul loc de unde putea fi procurată dar și tapiseriile care rivalizează cu picturile în ulei, executate de ucenicii lui Raphael. Aceste muzee care abundă de operele lui Raphael și Michelangelo, sunt o combinație de capodopere clasice și moderne, o celebrare a divinității și a creației divine a omului.
Vizita la muzeu culminează cu Capela Sistină, capela personală a papei și locul în care sunt numiți papii; cuprinde reprezentări biblice de la Creație până la Judecata de Apoi, pictate în culori vii de Michelangelo. Poate cea mai reprezentativă frescă este creația omului, Adam și Dumnezeu lucrând împreună în procesul creație. Un Adam slăbit și vulnerabil se întinde spre Dumnezeu atotputernic, să accepte scânteia vieții. Momentul surprins atât de genial de Michelangelo, îți taie respirația, brațele lor se întind unul către celălalt, fără însă a se atinge vreodată, în acel spațiu dintre degetele lor stă toată aspirația omului spre perfecțiune, dar și limitările umane în viața materială.
În inima Romei, centrul istoric
Cu un stil de viață relaxat, fără zgârie nori, centre business sau un centru al orașului, localnicii se întâlnesc în piețe care abundă în fiecare cartier. Campo dei fiori (câmpul de flori) este o astfel de piață, care în pofida numelui frumos are o istorie zbuciumată, fiind locul în care, în antichitate, Iulius Cezar a fost asasinat, iar Giordano Bruno, a fost ars, pentru convingerile sale, adevăruri științifice, libertate de exprimare, considerate erezii de către Inchiziție. Azi, tradiționala piață de legume și fructe a fost înlocuită cu tarabe care vând mai degrabă pentru turiști, iar seara locul devine extrem de energic și gălăgios, împânzit de petrecăreții care populează terasele și barurile din jur.
Pășind pe străzi pietruite ajungem în Piața Navona cu fântâni create de Bernini și Giacomo della Porta (Fântâna celor 4 fluvii, Maurului și Neptun) și biserica barocă, operă a lui Borromini. Impresionant este faptul că fântânile sunt aprovizionate cu apă proaspătă, transportată prin apeducte, iar peste tot prin oraș sunt presărate mici fântâni cu apă potabilă pentru a-ți astâmpăra setea. Trecem pe rând pe lângă fântâna Trevi, treptele spaniole, Montecitorio, Piața Veneția cu columna lui Traian, și ajungem în ghetoul evreiesc, testament al istoriei zbuciumate a evreilor, cu urcușuri și coborâșuri pe pământ roman, în funcție de constrângeri religioase la început, apoi de poziții și afinități politice mai târziu.
Panteonul, construit de Împăratul Hadrian în 120, după ce construcția originală, ridicată de Marcus Agrippa a ars, a fost dedicat tuturor zeilor și cetățenilor totodată. Cu impresionante uși de bronz și un magnific dom care a inspirat construcția viitoarelor domuri, inclusiv cel construit de Michelangelo în Basilica Sf. Petru, dar și cel al lui Brunelleschi din Florența, aici este înmormântat Raphael, care și peste veacuri inspiră și dăinuiește în creațiile noilor talente, ale artiștilor contemporani. Tot aici se află mormântul lui Umberto I, fiul marelui unificator Victor Emanuel II, membru al familiei regale Savoy, al cărui soție, Margherita, a inspirat denumirea mult iubitei pizza, încă din 1889, ale cărei ingrediente reflectă culorile steagului italian. La exterior putem observa coloane sculptate în cea mai fină marmură și obeliscuri aduse peste mare din Egipt, drept simbol al triumfului roman.
Trecând peste râul Tibru, traversând insula Tiberina, ajungem în Trastevere, un cartier șubred, animat, plin de viață, unde copiii se joacă și aleargă prin piețe, pe străduțe pietruite, înguste, pe deasupra cărora încă se pot zări rufe proaspăt spălate și întinse la uscat pe sfori. E presărat cu clădiri pastelate și fațade care reflectă trecerea timpului, iar numeroasele biserici presărate prin piețe sunt moștenirea unei culturi diverse, întrucât greci, evrei și alți imigranți au populat zona de-a lungul vremii.
Colosseum, Palatin Hill, Forumul Roman, Bocca della Verita, Grădina de Portocali
Construit în 80 AD, cu o capacitate de 50.000 de locuri, Colosseum-ul este cea mai impresionantă arena a morții din antichitate. Atrage mai mult prin utilitate și inteligență inginerească decât prin frumusețe și decor. A fost surprinzător să descoperim cum o întreagă lume se desfășura în spatele scenei, sub marea întindere de nisip care constituia arena. Animale înfometate erau ridicate în arenă cu lifturi presărate în 18 locuri diferite. Sângeroasele jocuri aminteau poporului roman despre măreția imperiului, cucerirea ținuturilor îndepărtate și triumful omului asupra naturii. Odată cu ascensiunea împăratului Constantin și răspândirea creștinătății, zilele de glorie ale Colosseum-ului păgân se apropie de obștescul sfârșit.
Adăpostind multiple temple impunătoare, reședințe guvernamentale, senatul, statui și chiar așezământul vestalelor, forumul roman ținea locul unei piețe, un loc central, aglomerat și plin de viață, în care romanii se exprimau liber, se întâlneau și socializau, ca o adevărată mare familie. Prin exact aceste locuri și printre aceleași temple, pe sub minunații copaci Pinus Pinea sau pinii umbrelă, specifici Romei, s-a perindat cândva marele Iulius Cezar, a cărui ceremonie funerară a avut loc în inima forumului.
Într-o plimbare prin istorie, de aici drumul ne poartă pe la Circo Massimo, Bocca della Verita, Mănăstirea Santa Maria in Cosmedin și grădina de portocali, un loc perfect pentru odihnă, relaxare și contemplare, în acorduri de chitară, ca o rugăciune înălțată spre cer. La doar câțiva pași distanță se află vila Priory a cavalerilor de Malta, la poarta căreia se aliniază cei veniți să zărească prin gaura cheii, cupola bisericii Sf. Petru, perfect încadrată de rânduri de copaci și garduri vii. Privind prin gaura cheii, interesant este faptul că ai în față o țară și două state naționale: Italia, Vaticanul și Cavalerii de Malta.
Gustul Romei
Istoria este cu siguranță cea care definește acest ținut, un mare fost imperiu, dar nu poți să rostești Roma fără să te gândești la gastronomie, parte integrantă a acestei frumoase capitale europene și a culturii italiene, în general.
În Roma se mănâncă bine peste tot, deși două cartiere par să fie printre preferatele localnicilor: Testaccio și Trastevere. Am fost surprinsă să aflu că bucătăria romană, are la bază preparatele din carne, și mai mult decât atât, romanii nu irosesc nimic, toate părțile și organele animalului sunt utilizate și gătite, motiv pentru care în meniuri se regăsesc rețete tradiționale precum: Coda alla vaccinara (coadă de vacă), Trippa alla romana (măruntaie de vacă) Gnocchi alla romana, Pollo con i peperoni (tocăniță de pui cu ardei), Carciofi alla romana sau Carciofi giudia (anghinare) dar și preparate din pește – Filetti di baccala (filet de cod), fructe de mare și bineînțeles nelipsitele paste făcute în casă, extrem de gustoase; Carbonara cu guanciale (falcă de porc) și Cacio e Pepe sunt doar două dintre vedetele care s-au născut la Roma.
Deserturile sunt un paradis al simțurilor, iar regele lor este gelato artizanal, urmat îndeaproape de cremosul Tiramisu și Crostata ricotta e visciole (o prăjitură cu urdă și vișine), plăcintă a cărui gust amintește de copilărie – mi-a amintit de prima mea carte citită: Plăcinta cu cireșe.
Aperitivo este specific Italiei și întrucât localnicii obișnuiesc să cineze târziu, se opresc pentru un aperitivo (o băutură însoțită de gustări), pentru ca mai apoi să facă tranziția către mult așteptata cină.
Plec cu gândul la diminețile romane, la cappuccino cu cornetti proaspăt și pufos, cu cremă catifelată de vanilie, la după-amiezile liniștite și relaxate cu pizza al taglio, suppli al telefono (chifteluțe de orez cu carne, prăjite) și gustosul porchetta sandviș, însoțite de o bere artizanală, precum cea de la L’Oasi della Birra sau de ce nu, de un Aperol Spritz, pentru că viața e frumoasă la Roma.
