„Peșteri șoptesc,
Iar munții le răspund,
Peste mări fără fund
Mii de glasuri grăiesc
Toate în cor,
Trec în drumul lor… cireșarii. […]”
Mi-am adus aminte de cântecul cireșarilor când am pășit pe insula “primăverii eterne”, Madeira, care te așteaptă și te îndeamnă să o descoperi, ca pe o comoară; de altfel, i se mai spune și “perla Atlanticului”.
Nenumăratele sale levade, munți cu o înălțime de până la 2000 metri, pădurile întinse de lauri și vegetația bogată, așează acest loc în topul preferințelor celor pasionați de drumeții.
Dramatismul peisajului te înconjoară la fiecare pas, începând cu drumurile cu pante extrem de abrupte și continuând cu piscuri înalte, care coboară în văi nesfârșite, scăldate de apele oceanului de un albastru intens. Madeira se bucură de o climă subtropicală tot timpul anului și de accea, florile și fructele se găsesc din abundență aici.
Ne-am cazat în Funchal, în partea veche a orașului, cu străzi în pantă și case cochete, înconjurate de grădini și împodobite cu flori, într-o vilă tradițională, Quinta Esperanca – plină de farmec și caracter, o oază de liniște în mijlocul unui loc atât de vibrant. Și cum călătorului îi șade bine la drum, am pornit să explorăm insula, de-a lungul a trei zile, începând cu Nord, continuând cu Est și terminând cu partea de Sud-Vest.
Ziua 1. Nord
Deși insula are nenumărate puncte de belvedere (Miradouro), asupra cărora am să revin mai târziu, practic peisajele atrăgătoare te întâmpină la tot pasul – am ales să ne oprim la Miradouro Veu da Noiva, o panoramă a unui relief muntos, pe muchia căruia curg apele înspumate ale unei cascade înalte și subțiri, care se revarsă în oceanul vast de la poale.
De aici ne-am îndreptat înspre Praia do Seixal, o plajă cu nisip negru, adăpostită de culmi muntoase, una dintre puținele plaje cu nisip ale insulei.
Porto Moniz este relativ aproape și te așteaptă cu piscinele sale naturale, ochiuri de apă străjuite de stânci care se înalță din ocean. După înot, pofta de mâncare poate fi potolită la Restaurantul Polo Norte, cu limpets la grătar, servite în sos de usturoi și vin alb, dar și cu o caracatiță foarte suculentă, gătită cu legume și cartofi copți în coajă.
De aici, pădurea Fanal, un loc magic datorită formei neobișnuite a copacilor și a ceții care se coboară printre ei, în unele momente ale zilei, se află la o mică distanță de condus. Nu uita să ai la îndemână și haine mai groase, întrucât diferența de temperatură între mare și munte poate fi și de peste 10 grade Celsius.
Pe drumul de întoarcere, am coborât pe la platoul Paul da Serra, unde vântul răscolea norii și țineau ocupate morile de vânt. Mulțimi de oameni se adunau deja pentru a privi cum soarele coboară pe sub nori.
Ziua 2. Estul
Dis de dimineață și echipați de munte am pornit către Pico de Areeiro, la 1810 metri, pentru a surprinde momentul în care primele raze de soare străbat dintre nori. Când am ajuns a fost foarte frig și vântul sufla cu putere, am urcat pe lângă prăpăstii fără fund și printre nori, dar după o scurtă așteptare norii s-au mai așezat și soarele a răsărit deasupra lor ca un rege biruitor. Din acest punct pleacă un traseu de legătură, lung de 7 km, până la cel mai înalt vârf de pe insulă – Pico Ruivo. Deși este destul de mult de condus până la ele, din cauza lipsei unor drumuri directe de legătură, în zonă se mai pot vizita și Achada do Teixeira și Farul de la Ponta de Sao Jorje.
Noi am ales să ne continuăm drumul direct către Santana, satul din munți, cu căsuțe tradiționale și o superbă grădină de hortensii. Pauza de prânz la Quinta do Furao ne-a surprins cu un peisaj demn de screensaver, iar pâinea caldă de casă, cu pasta de măsline și unt cu usturoi, alături de supa de grâu cu carne de porc și frigăruile de ton cu cartofi și sos, ne-au susrprins simțurile așa încât cu greu ne-am despărțit de acest loc, care ne oferea atâta liniște.
Am pornit către Porta do Cruz, un sat mic la poalele căruia se întinde o plajă cu pietre, scăldată de valurile mai furioase de această dată. Am respirat aerul sărat al oceanului și de aici ne-am continuat drumul spre Sao Lourenco, cel mai estic punct al insulei, o peninsula cu un peisaj pe deplin contrastant cu vegatația bogată, luxuriantă, întâlnită până acum. Aici peisajul e deșertic, de o culoare gălbui-muștar care contrastează puternic cu albastrul intens al apei. Și aici sunt trasee care duc până la capătul peninsulei, însă vântul bate destul de puternic, chiar și în mijlocul zilei.
Ultima oprire este la Machico Beach, poate singura plajă cu nisip galben și fin din Madeira, nisip importat din nordul Africii. Apusul îmbracă întreaga plajă în culorile sale aurii, iar razele calde ale soarelui strălucesc, oglindite pe suprafața limpede a mării. Cina de la restaurantul din munți, Abrigo do Pastor a fost servită în stil traditional, cu bucate de la fermă: porc în sos de vin și usturoi, miel cu portocală și sos de mentă și cod la cuptor cu cartofi copți, sunt câteva dintre rețetele populare.
Ziua 3. Vestul
A treia zi de cutreierat ne găsește din nou în picioare în zori, pregătiți pentru o scurtă drumeție, întrucât din numeroasele levade ale insulei, ne-am hotărât asupra uneia: 25 Fontes. Drumul a fost unul pitoresc, cu multe văi împădurite și copaci care se arcuiau armonios pe deasupra cărării, de-a lungul canalului de irigații, așa încât parcă pășeam printr-o pădure fermecată. La capătul drumului, efortul este răsplătit cu o imagine de poveste, un iaz format prin revărsarea a 25 de izvoare, care își croiesc drum la vale pe muchia cu mușchi verde a stâncii. După un popas, contemplând natura, am pornit înspre Cascada Risco, pe drumul de întoarcere de la iaz. Detalii amănunțite despre parcurgerea acestui traseu, găsiți aici.
Un alt punct de belvedere foarte popular, este Cabo Girao, o platformă de sticlă construită la 580 metri deasupra nivelului mării. Priveliștea este de-a dreptul amețitoare și ca să ne tragem răsuflarea am poposit la Restaurantul Adega da Quinta, renumit pentru espetada, o retetă tradițională. Recomand espetada de vită acompaniată de o salată mixtă și cartofi prăjiți cu coajă.
Nu departe de aici, ne-am îndreptat spre Camara de Lobos, satul pescăresc, pitoresc și pregătit de sărbătoare, unde pescarii se certau la jocul de cărți, iar bărcile lor așteptau liniștite în larg următoarea incursiune în valurile oceanului. Mi-am luat un răgaz să privesc în zare de pe pietrele încălzite de soare.
Funchal
Orașul e colorat, vesel, curat și organizat. Intrucât majoritatea celor care vizitează insula aleg să se cazeze aici, Funchal este vibrant, cosmopolit și foarte des portul său găzduiește vasele de croazieră care își anunță sosirea sau plecarea cu sunet prelung de claxon. Orașul este mai mult de experimentat decât de vizitat. Aici e indicat să te lași purtat pe străzile sale pietruite sau pavate cu mozaic și să te lași cucerit de arome precum cele de la Mercato dos Lavradores, de culorile grădinilor tropicale ale palatului Monte sau de cele ale apusului la ceas de seară, când orașul se transformă într-o pădure plină de licurici.
Până la Palatul Monte se poate urca cu telefericul, iar de acolo, pentru cei dornici de adrenalină, se poate coborâ cu tradiționala sanie pe asfalt. Reședință particulară, “Quinta do Prazer” în secolul 18 și mai apoi transformată în “Monte Palace Hotel”, a fost în cele din urmă achiziționată, restaurată și deschisă către public în anii `80, sub denumirea “Monte Palace Madeira – Tropical Garden”. Grădinile întinse pe o suprafață vastă, oferă prilejul unei plimbări plăcute, prin natura diversă și fauna exotică. Grădinile orientale sunt un omagiu adus culturilor Japoneză (între Portugalia și Japonia există o îndelungă relație) și Chineză, respectului lor pentru natură și elementele sale simbolice. Grădinile adăpostesc și un muzeu care dispune de o colecție de minerale și pietre prețioase, precum și de o colecție de sculptură contemporană zimbabweană, intitulată “Pasiune Africană”. Grădinile, muzeul, lacul, palatul și toate celelalte atracții se întind pe o suprafață de 70,000 metri pătrați, așa încât plimbarea poate fi oricât de lungă dorești.
Cel mai celebru muzeu însă este CR7, închinat lui Cristiano Ronaldo, cu vedere spre port și către partea veche a orașului. Se pot admira multitudinea trofeelor câștigate de-a lungul timpului, baloanele și ghetele de aur, statuile sale, de ceară sau chiar ciocolată, nenumărate mingi semnate dar și scrisori, desene și alte cadouri primite de la fani. Cristiano s-a născut și a crescut în Madeira, unde a și debutat în 1993, la CF Andorinha, Funchal. Paisprezece ani mai târziu, în Franța, intră în posesia primului său balon de aur și a primei ghete de aur. Cu o carieră fulminantă, Cristiano a făcut cinste insulei sale frumoase, care la rândul său l-a răsplătit și îl așteaptă acasă de fiecare dată, pe aeroportul care-i poartă numele.
O experiență unică, datorită diversității vieții marine, este observarea balenelor și a delfinilor, de pe o barcă cu motor. Deși reticentă la început în privința prezenței acestora, am fost plăcut surprinsă să observ atât de aproape de noi, 2 specii diferite de delfini, dar și de balene, în habitatul lor natural. Delfinii sunt jucăuși, le place să înoate în fața bărcii și să se ia la întrecere cu valurile, sunt sociabili, înoată în grupuri și uneori fac salturi spre bucuria privitorilor, iar balenele sunt în general mai statice, înoată alături de familie, le place să păstreze distanța de ochii curioși, nestingherite în casa lor din ocean.
Din punct de vedere culinar, Funchal este un paradis gastronomic, cu o varietate de restaurante, pe gustul tuturor. Preferatul nostru este Restaurantul do Forte, cu vedere la ocean și atmosferă interbelică. Ingredientele sunt atent pregătite și combinate pentru a oferi un curcubeu de arome și culori în farfurie. Sea Trilogy arată și are un gust demențial, plin de savoare – o împreunare între fructe de mare, orez negru (colorat cu cerneală de sepie) și piure de sfeclă, aerat. Cea mai bună espada – pește acompaniat de risotto cu sfeclă, chutney de banane și cremă de passion fruit și Surf and Turf – vită acompaniată de scoici fierte, praz și quinoa cu ardei copti.
În inima orașului vechi, pe strada cu uși pictate este Restaurantul Gaviao Novo care ne-a impresionat atât de mult încât ne-am reîntors aici în ultima zi petrecută pe insulă, pentru a lua cu noi aroma mâncărurilor tradiționale portugheze, gătite ca “la mama acasă”. Cu atmosferă relaxată, dar într-o locație vibrantă, fiind chiar în inima “târgului”, aici poți savura favoritele locului – Limpets (scoici) la grătar, cu sos de unt și usturoi, Mix fish pentru două persoane (pește spadă, cod, ton), servit cu legume fierte la abur și cartofi copți, specialitatea bucătarului – Orez cu fructe de mare pentru două persoane, alături de o salată mixtă, Plăcintă de mere cu înghețată de vanilie și Panacota cu passion fruit, acompaniate de un vin alb, aromat, de pe domeniile Douro.
Pentru cei care aleg să se cazeze în partea mai nouă a orașului, la hotelurile din zona Praia Formosa, Chalet Vicente, este un restaurant care se ridică la înălțimea numelui, cu mâncăruri apetisante, la prețuri acceptabile. Aici găsești cea mai bună caracatiță, frigărui cu fructe de mare, bolo do caco (pâine de casă cu usturoi), stridii proaspete și mousse de passion fruit.
Variante mai ușoare și rapide de prânz sunt sandvișurile ”Prego”, cu vită, pui sau șuncă, servite în nelipsita pâine cu usturoi. Locațiile de unde pot fi achiziționate sunt: Casa dos Pregos, Castelo dos Hamburguers și Casa do Bolo do Caco. Există, de asemenea și restaurante tip bufet, așa numitele “Pingo Doce”, cu meniuri la preț foarte avantajos, poziționate în supermarketuri. Bolo de mel (checul cu melasă) și pastel de nata însoțesc adesea o ceașcă de cafea.
La capitolul băuturi, sunt câteva vinuri foarte bune în Madeira, poncha – o băutură alcoolică cu miere, zahăr, lămâie, berea locală Coral și băutura răcoritoare carbogazoasă Brisa, cu diverse arome: fructul pasiunii, măr, lămâie, portocală.
Sfaturi pentru scurtat timp prețios de căutări
Top 5 levade:
Ziua 1. Nord
Deși insula are nenumărate puncte de belvedere (Miradouro), asupra cărora am să revin mai târziu, practic peisajele atrăgătoare te întâmpină la tot pasul – am ales să ne oprim la Miradouro Veu da Noiva, o panoramă a unui relief muntos, pe muchia căruia curg apele înspumate ale unei cascade înalte și subțiri, care se revarsă în oceanul vast de la poale.
De aici ne-am îndreptat înspre Praia do Seixal, o plajă cu nisip negru, adăpostită de culmi muntoase, una dintre puținele plaje cu nisip ale insulei.
Porto Moniz este relativ aproape și te așteaptă cu piscinele sale naturale, ochiuri de apă străjuite de stânci care se înalță din ocean. După înot, pofta de mâncare poate fi potolită la Restaurantul Polo Norte, cu limpets la grătar, servite în sos de usturoi și vin alb, dar și cu o caracatiță foarte suculentă, gătită cu legume și cartofi copți în coajă.
De aici, pădurea Fanal, un loc magic datorită formei neobișnuite a copacilor și a ceții care se coboară printre ei, în unele momente ale zilei, se află la o mică distanță de condus. Nu uita să ai la îndemână și haine mai groase, întrucât diferența de temperatură între mare și munte poate fi și de peste 10 grade Celsius.
Pe drumul de întoarcere, am coborât pe la platoul Paul da Serra, unde vântul răscolea norii și țineau ocupate morile de vânt. Mulțimi de oameni se adunau deja pentru a privi cum soarele coboară pe sub nori.
Ziua 2. Estul
Dis de dimineață și echipați de munte am pornit către Pico de Areeiro, la 1810 metri, pentru a surprinde momentul în care primele raze de soare străbat dintre nori. Când am ajuns a fost foarte frig și vântul sufla cu putere, am urcat pe lângă prăpăstii fără fund și printre nori, dar după o scurtă așteptare norii s-au mai așezat și soarele a răsărit deasupra lor ca un rege biruitor. Din acest punct pleacă un traseu de legătură, lung de 7 km, până la cel mai înalt vârf de pe insulă – Pico Ruivo. Deși este destul de mult de condus până la ele, din cauza lipsei unor drumuri directe de legătură, în zonă se mai pot vizita și Achada do Teixeira și Farul de la Ponta de Sao Jorje.
Noi am ales să ne continuăm drumul direct către Santana, satul din munți, cu căsuțe tradiționale și o superbă grădină de hortensii. Pauza de prânz la Quinta do Furao ne-a surprins cu un peisaj demn de screensaver, iar pâinea caldă de casă, cu pasta de măsline și unt cu usturoi, alături de supa de grâu cu carne de porc și frigăruile de ton cu cartofi și sos, ne-au susrprins simțurile așa încât cu greu ne-am despărțit de acest loc, care ne oferea atâta liniște.
Am pornit către Porta do Cruz, un sat mic la poalele căruia se întinde o plajă cu pietre, scăldată de valurile mai furioase de această dată. Am respirat aerul sărat al oceanului și de aici ne-am continuat drumul spre Sao Lourenco, cel mai estic punct al insulei, o peninsula cu un peisaj pe deplin contrastant cu vegatația bogată, luxuriantă, întâlnită până acum. Aici peisajul e deșertic, de o culoare gălbui-muștar care contrastează puternic cu albastrul intens al apei. Și aici sunt trasee care duc până la capătul peninsulei, însă vântul bate destul de puternic, chiar și în mijlocul zilei.
Ultima oprire este la Machico Beach, poate singura plajă cu nisip galben și fin din Madeira, nisip importat din nordul Africii. Apusul îmbracă întreaga plajă în culorile sale aurii, iar razele calde ale soarelui strălucesc, oglindite pe suprafața limpede a mării. Cina de la restaurantul din munți, Abrigo do Pastor a fost servită în stil traditional, cu bucate de la fermă: porc în sos de vin și usturoi, miel cu portocală și sos de mentă și cod la cuptor cu cartofi copți, sunt câteva dintre rețetele populare.
Ziua 3. Vestul
A treia zi de cutreierat ne găsește din nou în picioare în zori, pregătiți pentru o scurtă drumeție, întrucât din numeroasele levade ale insulei, ne-am hotărât asupra uneia: 25 Fontes. Drumul a fost unul pitoresc, cu multe văi împădurite și copaci care se arcuiau armonios pe deasupra cărării, de-a lungul canalului de irigații, așa încât parcă pășeam printr-o pădure fermecată. La capătul drumului, efortul este răsplătit cu o imagine de poveste, un iaz format prin revărsarea a 25 de izvoare, care își croiesc drum la vale pe muchia cu mușchi verde a stâncii. După un popas, contemplând natura, am pornit înspre Cascada Risco, pe drumul de întoarcere de la iaz. Detalii amănunțite despre parcurgerea acestui traseu, găsiți aici.
Un alt punct de belvedere foarte popular, este Cabo Girao, o platformă de sticlă construită la 580 metri deasupra nivelului mării. Priveliștea este de-a dreptul amețitoare și ca să ne tragem răsuflarea am poposit la Restaurantul Adega da Quinta, renumit pentru espetada, o retetă tradițională. Recomand espetada de vită acompaniată de o salată mixtă și cartofi prăjiți cu coajă.
Nu departe de aici, ne-am îndreptat spre Camara de Lobos, satul pescăresc, pitoresc și pregătit de sărbătoare, unde pescarii se certau la jocul de cărți, iar bărcile lor așteptau liniștite în larg următoarea incursiune în valurile oceanului. Mi-am luat un răgaz să privesc în zare de pe pietrele încălzite de soare.
Funchal
Orașul e colorat, vesel, curat și organizat. Intrucât majoritatea celor care vizitează insula aleg să se cazeze aici, Funchal este vibrant, cosmopolit și foarte des portul său găzduiește vasele de croazieră care își anunță sosirea sau plecarea cu sunet prelung de claxon. Orașul este mai mult de experimentat decât de vizitat. Aici e indicat să te lași purtat pe străzile sale pietruite sau pavate cu mozaic și să te lași cucerit de arome precum cele de la Mercato dos Lavradores, de culorile grădinilor tropicale ale palatului Monte sau de cele ale apusului la ceas de seară, când orașul se transformă într-o pădure plină de licurici.
Până la Palatul Monte se poate urca cu telefericul, iar de acolo, pentru cei dornici de adrenalină, se poate coborâ cu tradiționala sanie pe asfalt. Reședință particulară, “Quinta do Prazer” în secolul 18 și mai apoi transformată în “Monte Palace Hotel”, a fost în cele din urmă achiziționată, restaurată și deschisă către public în anii `80, sub denumirea “Monte Palace Madeira – Tropical Garden”. Grădinile întinse pe o suprafață vastă, oferă prilejul unei plimbări plăcute, prin natura diversă și fauna exotică. Grădinile orientale sunt un omagiu adus culturilor Japoneză (între Portugalia și Japonia există o îndelungă relație) și Chineză, respectului lor pentru natură și elementele sale simbolice. Grădinile adăpostesc și un muzeu care dispune de o colecție de minerale și pietre prețioase, precum și de o colecție de sculptură contemporană zimbabweană, intitulată “Pasiune Africană”. Grădinile, muzeul, lacul, palatul și toate celelalte atracții se întind pe o suprafață de 70,000 metri pătrați, așa încât plimbarea poate fi oricât de lungă dorești.
Cel mai celebru muzeu însă este CR7, închinat lui Cristiano Ronaldo, cu vedere spre port și către partea veche a orașului. Se pot admira multitudinea trofeelor câștigate de-a lungul timpului, baloanele și ghetele de aur, statuile sale, de ceară sau chiar ciocolată, nenumărate mingi semnate dar și scrisori, desene și alte cadouri primite de la fani. Cristiano s-a născut și a crescut în Madeira, unde a și debutat în 1993, la CF Andorinha, Funchal. Paisprezece ani mai târziu, în Franța, intră în posesia primului său balon de aur și a primei ghete de aur. Cu o carieră fulminantă, Cristiano a făcut cinste insulei sale frumoase, care la rândul său l-a răsplătit și îl așteaptă acasă de fiecare dată, pe aeroportul care-i poartă numele.
O experiență unică, datorită diversității vieții marine, este observarea balenelor și a delfinilor, de pe o barcă cu motor. Deși reticentă la început în privința prezenței acestora, am fost plăcut surprinsă să observ atât de aproape de noi, 2 specii diferite de delfini, dar și de balene, în habitatul lor natural. Delfinii sunt jucăuși, le place să înoate în fața bărcii și să se ia la întrecere cu valurile, sunt sociabili, înoată în grupuri și uneori fac salturi spre bucuria privitorilor, iar balenele sunt în general mai statice, înoată alături de familie, le place să păstreze distanța de ochii curioși, nestingherite în casa lor din ocean.
Din punct de vedere culinar, Funchal este un paradis gastronomic, cu o varietate de restaurante, pe gustul tuturor. Preferatul nostru este Restaurantul do Forte, cu vedere la ocean și atmosferă interbelică. Ingredientele sunt atent pregătite și combinate pentru a oferi un curcubeu de arome și culori în farfurie. Sea Trilogy arată și are un gust demențial, plin de savoare – o împreunare între fructe de mare, orez negru (colorat cu cerneală de sepie) și piure de sfeclă, aerat. Cea mai bună espada – pește acompaniat de risotto cu sfeclă, chutney de banane și cremă de passion fruit și Surf and Turf – vită acompaniată de scoici fierte, praz și quinoa cu ardei copti.
În inima orașului vechi, pe strada cu uși pictate este Restaurantul Gaviao Novo care ne-a impresionat atât de mult încât ne-am reîntors aici în ultima zi petrecută pe insulă, pentru a lua cu noi aroma mâncărurilor tradiționale portugheze, gătite ca “la mama acasă”. Cu atmosferă relaxată, dar într-o locație vibrantă, fiind chiar în inima “târgului”, aici poți savura favoritele locului – Limpets (scoici) la grătar, cu sos de unt și usturoi, Mix fish pentru două persoane (pește spadă, cod, ton), servit cu legume fierte la abur și cartofi copți, specialitatea bucătarului – Orez cu fructe de mare pentru două persoane, alături de o salată mixtă, Plăcintă de mere cu înghețată de vanilie și Panacota cu passion fruit, acompaniate de un vin alb, aromat, de pe domeniile Douro.
Pentru cei care aleg să se cazeze în partea mai nouă a orașului, la hotelurile din zona Praia Formosa, Chalet Vicente, este un restaurant care se ridică la înălțimea numelui, cu mâncăruri apetisante, la prețuri acceptabile. Aici găsești cea mai bună caracatiță, frigărui cu fructe de mare, bolo do caco (pâine de casă cu usturoi), stridii proaspete și mousse de passion fruit.
Variante mai ușoare și rapide de prânz sunt sandvișurile ”Prego”, cu vită, pui sau șuncă, servite în nelipsita pâine cu usturoi. Locațiile de unde pot fi achiziționate sunt: Casa dos Pregos, Castelo dos Hamburguers și Casa do Bolo do Caco. Există, de asemenea și restaurante tip bufet, așa numitele “Pingo Doce”, cu meniuri la preț foarte avantajos, poziționate în supermarketuri. Bolo de mel (checul cu melasă) și pastel de nata însoțesc adesea o ceașcă de cafea.
La capitolul băuturi, sunt câteva vinuri foarte bune în Madeira, poncha – o băutură alcoolică cu miere, zahăr, lămâie, berea locală Coral și băutura răcoritoare carbogazoasă Brisa, cu diverse arome: fructul pasiunii, măr, lămâie, portocală.
Sfaturi pentru scurtat timp prețios de căutări
Top 5 levade:
- Levada do Caldeirao Verde și Levada do Inferno – 16 -20Km, 6 – 7h, 9 tuneluri, Queimadas
- Levada das 25 Fontes și do Risco – 10km, 4h, Rabacal
- Levada do Rei, Laurissilva – 10km, 3,30h
- Levada Nova și do Moinho – 8,5km, 3h
- Faja do Rodrigues – 8km, 3,30h
- Miradouro do Veu da Noiva
- Achada do Teixeira și Miradouro do Pico Redondo – Pico Ruivo
- Miradouro da Santa
- Miradouro da Eira do Serrado – Valley of the Nuns
- Balcoes de Ribeiro Frio
- Miradouro do Cristo Rei do Garajau
- Cabo Girao
- Miradouro da Eira da Achada
- Garganta Funda
- Miradouro do Fio
- Miradouro das Cabanas
- Miradouro do Pico Ruivo do Paul da Sera.