Insulele Ciclade, mândria Greciei, sunt renumite pentru satele sale cu case văruite, de un alb imaculat și ferestre colorate în albastrul cerului, străduțele cochete dar și pentru apele azurii și extrem de curate ale Mării Mediterane. Surprinzător și neașteptat a fost însă peisajul muntos dramatic, întrucât o mare parte dintre drumurile de pe aceste insule traversează un relief neprietenos, format dintr-o mare de munți înalți stâncoși, specifici mediului arid.
Milos este o insulă tradițională, care și-a păstrat autenticitatea și simplitatea, specifice Greciei. Partea de nord a insulei și portul Adamas sunt puțin mai dezvoltate decât partea de sud, care conține o înșiruire de plaje spectaculoase, dar sălbatice, întrucât unele dintre ele nu dispun de nici un fel de facilități (Paliochori, Aghia Kiriaki, Tsigrado, Firiplaka și Provatas).
Vedeta din nord este Sarakiniko, plaja care se bucură de un relief unic și fermecător, datorită rocilor albe, scăldate de apele mării, care strălucesc în bătaia soarelui ca o nestemată. Formațiunile încadrează apele mării de-o parte și de alta, astfel încât a luat naștere o piscină naturală de dimensiuni impresionante. Papafragas, o plajă mai mică, cu stânci care au format mici peșteri peste suprafața apei, a fost din păcate închisă din cauza căderilor de pietre, dar în zonă mai pot fi admirate Mitakas, Mantrakia, Firopotamos și Plathiena, cea mai apropiată plajă de Plaka, orașul principal al insulei, o înșiruire de străzi înguste, cu căsuțe colorate, cafenele și taverne tradiționale, construite terasat, pe suprafața unei stânci imense. Nicio mașină nu încape pe străduțele orașului, fapt pentru care poți hoinări în voie și te poți bucura de florile colorate și o adevărată artă stradală.
Cazarea noatră, de tip tradițional, Venduri House, a fost însă în Tripiti, casă lui Venus din Milos, un sat situat la mijlocul distanței dintre Plaka și Klima, satul pescărec care m-a cucerit. Casele colorate ale pescarilor au fost în mare parte transformate în cazări pentru turiștii cu dare de mână, care pot trăi o experiență inedită datorită proximității față de mare. Marea abundă de pești aici, așa că am înotat cu ei și m-am afundat în liniștea acestui loc, tulburată doar de vizitatorii care tânjeau după pozele instagramabile. Am coborât în satul pescarilor trei zile din cele șase petrecute pe insulă, atât de mult m-a impresionat frumusețea și liniștea sa. Dacă ar trebui să descriu Grecia cuiva care n-a văzut-o niciodată, aș zice că e un sat pescăresc, cu căsuțe colorate, cu o mare limpede și doldora de pești, cu oameni binevoitori, care împart cu tine mâncarea (îi mulțumim pe această cale lui Dionisis), și care se bucură de viața simplă și liniștită, deși pe alocuri grea, pe aceste tărâmuri, prin care sălășluiște Dumnezeu însuși, așa cum stă scris în Iliada și Odiseea lui Homer, pe al cărui mormânt l-am vizitat pe următoarea insulă – Ios.
Ascensiunea către locul din care Homer, părintele literaturii europene, privește în zare peste mările și ținuturile pe care le-a descris cu atâta farmec și măiestrie în poemele sale, nu este un lucru ușor, întrucât se urcă către Plakato, în cel mai nordic punct al insulei, prin munți aprigi, pe un drum care se delimitează când pe-o parte, când pe cealaltă de prăpastii adânci. Suntem recunoscători și pentru acesta, ținând cont de faptul că infrastructura pe insulă s-a realizat abia acum 50 de ani. Din punctul în care am lăsat mașina, locul de veci al lui Homer este la o distanță de aproximativ 5 minute de mers pe jos, e un loc simplu marcat de un morman de pietre și o placă în basorelief cu chipul său, vizitat adesea de turmele de capre care se perindă pe versanții sterpi, care încercă pe alocuri să susțină viața, prin prezența verde a unor copăcei și a tufărișului mic.
După ofranda adusă legendarului Homer, am coborât și am urcat prin serpentine de la o plajă de alta până în capătul cel mai din sud al insulei.
Loretzaina este o plajă sălbatică, în apropiere de Chora, orașul principal de pe insulă. La est cele mai pupulare plaje sunt Agia Theodoti, Psathi și Kalamos, însă în cel mai bun caz cu doar una, sau două taverne în jur. La sud, se întinde falnică și îmbietoare laguna Manganari, formată din 4 plaje cu nisip fin și cea mai limpede apă. Noi ne-am petrecut timpul însă pe cea mai populară și populată plajă din Ios – Mylopotas, aflată în partea de vest a insulei și în imediata apropiere de Chora. Gialos și Koumbara sunt de asemenea destul de populare în rândul turiștilor, care își doresc sa fie relativ aproape de port și Chora.
Chora este un orășel alcătuit exclusiv din case de un alb imaculat, care contrastează puternic cu albastrul ușilor, ferestrelor și obloanelor, construit ascendent pe un deal destul de înalt, din vârful căruia câteva biserici cu cupole albastre veghează asupra localnicilor și vizitatorilor deopotrivă. Este un loc vibrant, în care vara se petrece până noaptea târziu, destul de ofertant în privința tavernelor, barurilor și cafenelelor. Trecând pe lângă morile de vânt, în aproximativ 10 minute de mers se ajunge la cel mai frumos teatru în aer liber, cu o priveliște de invidiat asupra mării și a plajei Mylopotas. Pentru o experiență inedită a apusului, Ios Club Sunset este extrem de popular. Atmosfera, muzica, împrejurimile oferind un cadru perfect pentru a etala arta apusului.
Santorini, mai exact Oia, cel mai vizitat loc din Grecia, ale cărui imagini au făcut înconjorul lumii, nu dezamăgește cu peisajele sale unice, impresionante, valuri de căsuțe albe care se rostogolesc spre mare pe versantul roșiatic al calderei. Încă din Athinios, portul insulei, relieful este abrupt și iluzia că se urcă aproape pe verticală este copleșitoare. Mașini, autocare și motociclete, se zăresc din ce în ce mai mici de la nivelul mării. Oia este un orășel cu străzi înguste și case tradiționale, asaltat zilnic de mii și chiar zeci de mii de turiști veniți din toate colțurile lumii cu avionul, vapoarele de croazieră sau iahturile proprii pentru a admira arhitectura tradițională a bisericii Panagia Platsani cu turnul său format din șase clopote, domurile albastre ale bisericilor Agios Spyridonas și Agios Anastasios, ale căror arhitectură cu pereți albi este evidențiată de fundalul albastru al Mării Egee, ruinele bizantine ale castelului Agios Nikolaos, loc preferat pentru a privi mult așteptatul apus, dar și Ammoudi Bay, vechiul port care azi găzduiește câteva taverne pescărești. Prețurile exorbitante uneori ale resturantelor din Oia nu reflectă neapărat specificul bucătăriei grecești, însă după îndelungi cercetări am ales un restaurant cu specific grecesc – Skala, care deși nu are mese cu vedere spre calderă și apus, se laudă în schimb cu preparte autentice și gustoase, acompaniate de vinul Assyrtiko, provenit din pământ vulcanic.
Bine de știut
Transportul între insule este asigurat de diverse companii maritime: Minoan Lines, Blue Star Ferries, Zante Ferries, Aegean Sealines, Hellenic Sea Ways și Sea Jets sunt câteva exemple, însă o simplă căutare pe www.ferries.gr, oferă un program clar al vapoarelor care circulă între diverse insule, în zilele dorite.