In Islanda, gheata si focul si-au unit fortele, asa incat, spectacolul naturii te intampina la tot pasul, iar frumusetea, simplitatea si salbaticia locului iti bucura sufletul iar capul se inclina cu sfiala in fata atotputernicelor forte ale naturii, care aici graiesc, mai prezente ca oricand.
Chiar pe drumul ce duce de la aeroportul Keflavik la Blue Lagoon se poate observa, una dintre cele mai populare forme de relief a tarii: campuri nesfarsite de lava neagra, solidificata, acoperita cu muschi in felurite nuante de verde. Laguna Albastra, isi merita pe deplin numele, intrucat concentratia de sulfuri si silicati care se gaseste in apele tamaduitoare ale lagunei, reda o culoare cum nu am mai vazut niciodata: un turcoaz dens, aproape laptos, care se datoreaza namolului alb existent, un adevarat rasfat pentru piele. La suprafata apei se zaresc aburi, iar pamantul fierbe din strafunduri pentru a incalzi aceste terme pretioase din milocul campului de lava.
Pe alocuri, in unele sate, acolo unde aburii se ridica atat de dramatic la suprafata pamantului , stratul terestru este atat de subtire incat oamenii obisnuiau sa-si coaca painea in aburii care ies din pamant, iar uneori, in cazuri nefericite, bietii locuitori se trezeau cu un izvor termal tasnind chiar prin sufrageria lor.
Aici gasim cea mai pura apa, iar din punct de vedere culinar cele mai gustoase si populare feluri de mancare sunt cele cu peste sau miel, dar au si cateva curiozitati culinare, considerate delicatese: carne de rechin, cap de oaie, testicule de miel, ca sa numim doar cateva, stinse cu un shot de Brennivin, asa numitul Black Death, un schnapps fara zahar, facut din pireu de cartofi, aromat cu seminte de chimen, angelica si o multime de alte ierburi originare din Islanda.
Islandezii exporta aluminiu si au cea mai ieftina energie, intrucat apa calda vine din pamant. Le este interzis, prin lege, insa, sa importe cai, iar in situatiile in care un cal paraseste Islanda, acesta nu se va mai putea intoarce niciodata pe taramurile natale. Aici caii si oile traiesc nestingherite pe intinderile nesfarsite de pamant salbatic si fertil. Desi climatul nu este de partea lor, islandezii nu se descurajeaza si cresc secara, orz, cartofi, morcovi, varza, conopida si napi, iar in serele incalzite cu energie geotermala cresc fructe de padure, rosii, castraveti, ardei si chiar banane si struguri.
Pe vremea cand in Islanda nu exista inca nici o fabrica de dulciuri, aceasta a incheiat un acord cu Polonia care trimitea islandezilor ciocolata si bomboane, primind, in schimb, peste.
Am asteptat cu deosebit entuziasm sa descoperim in drumul nostru, cascadele spectaculoase, gheizerele, vulcanii, ghetarii, plajele cu nisip negru, apele termale si intreaga natura care constituie motivul principal al atractiei turistilor, dar si locul preferat de regizori pentru productii renumite: James Bond, Game of Thrones, Die Another Day, Oblivion, etc.
Asadar, in drumul nostru spre laguna glaciara Jokulsarlon, am putut vedea in departare, cu varful ascuns in nori, cel mai activ vulcan al Islandei, Hekla, cunoscut de localnici drept calea catre iad (hell) si caruia i-au fost atribuite chiar diverse expresii, precum: “What the heck”.
Cele doua cascade celebre de pe acest traseu sunt Skogarfoss si Seljalandsfoss, amblele cu o inaltime de aproximativ 60 metri, insa cea de-a doua este mult mai spectaculoasa si mai cunoscuta datorita posibilitatii de a te ascunde in spatele ei, dar si datorita frumusetii culorii naturii, care vara e de un verde aprins. Totodata, cascada Skogarfoss poate fi admirata de sus, intrucat treptele care duc pana deasupra cascadei ofera posibilitatea trairii unui sentiment absolut coplesitor – acela de a te afla atat de aproape de o cascada foarte puternica.
Continuand drumul pe coasta de sud a insulei, ajungem in satul Vik, denumit de localnici satul din golf si aici avem parte de o noua premiera, pasind pe nisipul negru, inspirand mirosul sarat si proaspat al oceanului Atlantic. Satul este cat se poate de pitoresc , iar vara frumusetea sa este subliniata de lanurile intinse de flori Lupin, viu colorate, oiginare din Alaska.
Pe masura ce ne apropiem de laguna glaciara, peisajul devine tot mai spectaculos, si trecem pe langa casutele elfilor, personaje mitologice in care localnicii mai cred, si care-si au casa in pietre, ocrotite de lege si de islandezii care nu vor sa-i supere pe prietenii lor mai mici. Pe alocuri, blocuri intregi de lava se desprind din munte si se rostogolesc pe campiile acum inverzite, printre casele oamenilor, insa urmasii vikingilor nu se pierd cu firea nici in situatii drastice precum acestea, din contra, simtul umorului iese la iveala si intr-o nota vesela atribuie pietrelor care cad, denumirea “Rolling stones”. Raurile glaciare se inmultesc pe masura ce ne apropiem de Jokulsarlon, iar in apropiere se observa semeti ghetarii care fac parte din parcul national Skaftafell. Odata aunsi in laguna glaciara timpul s-a oprit in loc si in linistea din jur se auzea uneori doar sunetul ghetarilor care se desprindeau si clipocitul apei care se lovea de ei. Din cand in cand, cate o foca mai scotea capul din apa inghetata, iar cateva pasari tulburau linistea cu ciripitul lor. Aici natura e stapana si atotputernica, iar oamenii traiesc dupa regulile ei.
Black sand beach, Vik village
Cel mai renumit tur al locului, Cercul de Aur, ofera vizitatorilor o scurta incursiune in cultura si istoria acestei tari, culminand cu cascada Gullfoss, denumita Cascada de Aur, una dintre cele mai mari si mai spectaculoase cascade ale Islandei.
In drum spre parcul national Thingvellir, trecem pe langa lacul cu acelasi nume, unul dintre cele mai mari lacuri din Islanda, format in urma topirii ghetarilor, un lac foarte bogat in pastrav. Parcul a constituit locatia Parlamentului pana ca acesta sa se mute la Reykjavik, insa ceea ce face acest loc special este faptul ca reprezinta punctul de intalnire a celor doua placi tectonice: Eurasia, si America de Nord. Acestea se despart doar de o poteca, un taram al nimanui. Peisajul e unul cu care ne-am obisnuit deja, lacuri cu sclipiri de argint, izvoare glaciare, teren vulcanic cu roci acoperite de muschi. Parcul este incarcat de istorie, in trecut a reprezentat locul in care femeile adulterine isi gaseau sfarsitul, introduse fiind intr-un sac cu pietre si aruncate de pe stanca. Tot aici erau pedepsiti si barbatii criminali care erau condamnati la moarte prin ghilotina cu un topor tesit. Steagul e locul in care erau rostite legile, ele se recitau cu fata la placa tectonica Nord Americana pentru formarea ecoului si implicit o calitate mai buna a sunetului.
Gullfoss cu apele sale involburate care se revarsa intr-un canion care taie rasuflarea ne ofera un peisaj de vis. Cascada cu o latime de 70 metri, cea mai intinsa din Europa, lasa impresia ca apele sale sunt pur si simplu inghitite de pamant, ceea ce ii confera o frumusete aparte.
Cand am ajuns in zona gheizerelor, a izvoarelor fierbinti, am pasit cu sfiala pe pamantul clocotitor si am admirat fenomenala eruptie a izvorului Sokkur, care la fiecare 5 minute se inalta pana la 20 de metri in aer . Aici ochiurile fierbinti, in nuante verzui –albastrui, bolborosesc sub privirile curioase, iar pamantul bogat in fier si sulf, straluceste in culorile focului – un spectacol de culoare, ca o galerie de arta, care ne bucura privirea.
Pe strazile din Reykjavik, in traducere: baia de abur, am admirat casutele colorate, am inspirat aerul sarat al vechiului port, ne-am stamparat setea cu Viking lager si ne-am bucurat de linistea si ritmul lent al celei mai nordice capitale.
